Inima de murg

Tot ce-i prea mult si tot ce-i prea putin... Ar fi mai bun un echilibru. \'Când erai prea mult de apă\' chiar de-i cristalina, opreste claritatea si nu se mai distinge adevarul de neadevar. \'Când eram prea mult de frunză\' ... si frunzele copacilor, vara, intuneca poteca. Treci pe langa el si nu-l vezi..., prea multa frunza. \'Apoi ne cautam printre ramuri\' ceea ce am avut de demonstrat. In dorinta de-a face bine, ajungi, fara sa stii cum, la pierderea lui. Atunci incep cautarile... si cautarile dor. Ce bun ar fi un echilibru.
st

când erai prea mult de apă
eram prea mult de frunză
apoi ne cautam printre ramuri

Aș vrea să fiu optimistă...tu ești? mi-e dor de tine

Raluca, sa incercam! Uneori sunt optimista, alteori nu...trebuie creat un echilibru interior, cum bine a sesizat Vlad, dar asta presupune lupta, sa te simti atrasa de partea frumoasa a lucrurilor, pastrand totusi legatura cu realitatea, sa doresti bine, etc; eu asa cred...si mie imi este dor de tine

Cami, poti sa-mi folosesti numele de Sorin, macar la comentarii. Ca, serios vorbind, cand citesc catalin vlad ma gandesc: asta cine-o mai fi?
Cu drag,
st

ok Sorin, hai ca ai fost simpatic

chiar asa? asta cine o mai fi? cred ca nu are importanta numele, sau asa ar trebui, important e sa scrii in continuare:)

...mai greu va fi cand vei reveni la numele real:)...o sa-ti spui temator: \"asta ce mai cauta aici?\":)

...glumesc, glumesc, glumesc...:P

Curge frumos poezia printre picaturi din aripi de ingeri si albite frunti ale cerurilor, se opreste un pic, pentru echilibru, cum bine a observat sorin, pe frunze de doi, sau din noi in doi, pentru a pleca in galop ...
Si mie mi-a placut tare mult o remarca dintr-un film, parca, \"dragostea este sentimentul care apare in galop si pleaca in varful picioarelor\", la asta m-a dus cu gandul alaturarea termenilor din final ... murg si rosa.
Ne mai citim.
Cu drag,
Daniel

Daniel, multumesc pentru trecere si parere. Mi-a placut si comentariul tau.
Cate sensuri poate capata iubirea? Probabil atat de multe cate suflete pereche exista...
ne mai citim (ma bucur ca nu m-ati uitat)
cu drag,
Camelia

Albastrul eternitatii tale, e misterul paraului cel usor si subtire al cerului ce curge dinspre vai, spre un munte..
In iarba moale, cerul patrunde, prin ochii ce-l privesc.