Două vorbe
Bibilica și Găina trăiau relativ fericite într-un spațiu relativ mic, delimitat de niște garduri relativ înalte, cu ochiuri mari, pătrate. Prin ele, Bibilica și Găina priveau în fiecare
Re M X
Frunze uscate se crapă de piatră, piatra de frunză uscată, am poftă de-a fi apă! Apele seacă grohotiș prăvălit din munți, din ghețari, din noroi, dar niciunde o talpă de om să le
A fost o vreme...
A fost o vreme … când nu te-am cunoscut; Vremea privea la faptele tale (iluzii, închipuiri, vise!) se pierdea pe sine privindu-te. Imaginația mea întoarsă către o altă lume: o casă
Începutul
Ceea ce o să citești te va pătrunde mai adânc decât noaptea; decât visul din noaptea aceea când îți doreai un poem despre mine, despre întunericul biruit și nimicul născut dintr-un
Iubirile sunt altfel decât par a fi
Ori frunze moi, pufoase caramele topindu-se pe buze pe degete, pe mâini? Ori trecătoare fulgere, lumini de fosfor pe un chibrit aprins? Ori tainice abisuri care coboară din
Clopot
Ascultă, clopotele bat si glasul lor răsună undeva departe a ploaie-ncinsă de năvoade peste ani, a pietre arse clopotele bat Dar cât de simplu ascultam in clopotele care bat
Luna din găleată
Mai pătrunzător ca noaptea e omul prins în mrejele minții sale. O albie cârpăcită.. Sunt cea mai rotundă din albia aceasta! gândea luna și contempla mai departe. Mai orb decât
Nu e aici
trece încet încet un devreme de zi și scriu uneori scriu în sinea mea un poem pentru mâine *** comodă atât de comodă să fiu? *** mă întorc și scriu un poem pentru
Mă dezbrac de mine în fața zilei
Se deșiră culorile chipul capătă o privire nouă și forma gândului un cerc suntem stingheri ce stingheri suntem se umple strada cu dor cu feți frumoși condamnați cu toții la moarte mă
Te-am prins cu pantalonii în vine
Iată-ne din nou împreuna! Eu și dimineața mea de duminica E dimineață scriu despre niciodată Scriu într-o dimineață de duminică despre plecare A plecat și el la fel ca ceilalți pe munte Mă
Părere
cu fruntea în palme omul cade pe gânduri cum plânge neputința drumului cel poartă căci într-o zi la fel ca ceilalți o sa piară de vrea ori nu în cale bate palma pentru viață un nou
Al primăverii trup gol, femeie
Și a mai trecut un timp Tălpile pământului au transpirat destul Doar umezeala fierbinte a rădăcinilor de copaci a neprimăverilor bulbi a trupului gol de femeie mai crede în
Chirpy Cheep
Iată! Pământul în urma mea încercănat înmiresmat de săpunul roz de apa de la duș când fierbinte când deloc un strat subțire de fond de ten în fiecare dimineață același chirpy chirpy
Poezia prezentului
Acum scriu, iată! E poezia prezentului dimpreuna cu noi. Cum se iubesc pașii seara în drum către casa mea care nu este casa mea în drum către casa ta care nu este casa ta casa din
Doi ochi
Un suflet cât o pereche de ochi albastru ceruit pe la urechi o pereche de ochi și sufletul cuiva ce-mi face semn cu mâna un banal schimb de scenarii copacul uscat din fața casei un
Poezie născută dintr-un oftat
Alergam pe străzile orașului în căutarea numelui pierdut. O pătura de cer învelea pământul, apele vorbeau despre oameni ca despre niște ființe mitologice. Oamenii, ferestrele, casele urmau
Toate la vremea lor
A venit vremea să-mi aștern poemul pe hârtie, poem născut din lut și din haos. Însă un haos unitar, perseverent, adunat într-un balon de sticlă. Nu-mi amintesc nimic adevărat despre
De vorbă cu Dumnezeul din mine
De multe ori veți dori să auziți aceste cuvinte ce vi le-am spus, și nu veți avea pe nimeni altul de la care să le auziți. Acelea vor fi zilele în care mă veți căuta și nu mă veți găsi. [Evanghelia
Scrisoare
Așa începe orice poveste. Începe cu a fost odată, într-o lume perfectă , un băiat și o fată. Altfel povestea se transformă în amintire. În spatele cortinei un balansoar în mișcare, cineva
Visul unui vis de-o șchioapă
vis 1 Este chinuitoare? Ori minunată? Suntem asemenea unor sfere mici printre care se plimbă Domnul. Se petrecea înainte să sune ceasul. Trebuia să plec la prezentarea aceea din cauza căreia
Meditație sub clar de lună
Petrecerea s-a încheiat, luminile s-au stins. Pierduți în liniștea nopții târzii doar greierii se mai salută între ei. Între mine și cel care râde trece întâi o dorință, la urmă albul înecat al
Se năștea din cenușă
trecea o secundă și poemul se năștea din cenușă ca pasărea fenix trecea pasărea fenix treceau și întrebările în urma ei incet încet dar nu se mai năștea nimic a cui este această bucată
A doua zi uitam
Visam ceva catifelat despre adâncul pământului; un căluț vorbitor, de un galben aprins, făcea semne da și nu din coamă; coama lui era acoperită de pene strălucitoare, încerca să comunice cu
Caut poezie pentru colecție
Stau de trei ceasuri stau de vorbă cu mine ochi în ochi îmi dau de gândit acum privesc în gol mă uit cine e sunt tot eu și stau mă urmăresc orele fug cât pot de cuvinte când mă prind le fac
