Poezie
A doua zi uitam
1 min lectură·
Mediu
Visam ceva catifelat despre adâncul pământului;
un căluț vorbitor, de un galben aprins,
făcea semne da și nu din coamă;
coama lui era acoperită de pene strălucitoare,
încerca să comunice cu soarele;
visam, precum spuneam,
până când un preot m-a îndemnat să văd
în cuvinte;
atunci am început să vorbesc cu rădăcinile din mine
timp în care
mă cățăram cu greu pe niște stânci abrupte,
pământul îmi tăia suflarea în pauze lungi,
între respirații eram perfect de acord cu natura,
natura goală ce defila prin fața mea fără încetare;
înțelegeam totul ca și cum nimic nu ar fi fost ascuns;
a doua zi uitam și nu mai știam
ce-au simțit ochii mei, de pildă,
atunci când au fost atinși de împrejurimi.
024.054
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Camelia Petre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Camelia Petre. “A doua zi uitam.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camelia-petre/poezie/180478/a-doua-zi-uitamComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MDMDMiruna Dima✓Imi place poemul acesta al tau. Partea de mijloc este, dupa mine, cea mai puternica (cuvintele, radacinile, suflul). Am doua sugestii (sugestii, doar, tu esti autorul). Imi pare un pic redundant \"natura goala\" cu \"nu ar fi fost nimic ascuns\" (inteleg ideea, dar as schimba forma) si ultimul vers e cumva in disonanta cu restul (din cauza acelui \"profund impresionati\", cred). Comunicare cu soarele tot asa de vorbitoare pe mai departe!
0
CPMiruna, multumesc pentru sugestii. Deja pentru parte finala cred ca am gasit altceva. Ma bucur ca ti-a placut si ca ai trecut pe la mine!
0