Poezie
Nu-i nimic
1 min lectură·
Mediu
La o aruncătură de om
ard cuvintele cu patina ridicată spre înalturi
crezând că nu-i nimic
dacă la ceruri nu-i nimeni să le-audă
ard
trosnind din scoarță obosite
de-atâtă uscăciune
ard încet
încet
carbonizate
până la filtru
La o aruncătură de lume
îngerii cad din norii ovali
cu privirea încețoșată
de atâta întuneric
și de somn
peste cuvintele
ridicate spre înalturi
crezând că nu-i nimic
dacă sub ceruri
nu-i nimeni să îi prindă...
065027
0

Eu ard, prin textele mele, ard iar fumul naste cuvinte, impresii, ganduri, dureri si bucurii... Ard tacut, ard incet si sigur, odata voi ajunge la sfarsit.
Voi fi pamant, apoi carbune. Si iar voi incalzi poate o casa de oameni veseli, le voi pocni in semineu in seara de Craciun. Voi naste iarasi fum si iarasi versuri. Va voi canta la miez de noapte, in prag de sarbatoare.
Si oare mai conteaza daca sub ceruri este cineva sa-mi prinda cuvintele? Sa inteleaga sensul ori dragostea cu fiecare vers nascut in mine? Nu, nu are importanta. Acum, esential este ca traiesc si ard pentru voi si pentru mine.
Parerea mea despre text: e deosebit, are o tenta profunda, filozofica, asa il interpretez eu. Si arderea, si norii, si cerul si somnul si cuvintele...
In aceasta stare de visare iti daruiesc lumina noua, sa-ti indrume calea spre un nou tel, in arderea ta misterioasa.
Felicitari Cami.
st