Iuliana Serban

când m-am născut era zi liberă în cer dumnezeu era obosit în ziua aia a născut doar absențe de când m-am așezat în lume se mai oprește câte-un om cu fața la mine trasează mai ales aici, în zona

viața mea îi continuă pe bătrânii veacului umblau pământul o zi cât o viață de om le-nflorea cerul în creștet prindeau rădăcini și nu se mai lăsau duși. îi prindea moartea în somn

rămân în astă seară în pragul ușii tale cu colțul meu de casă în brațe mormanul de-ndoieli m-am căutat prin umblet și nu-s decât absență prin locurile toate și nu mai pot să merg. am nopți

Suntem niște oameni așa de mari nu ne mai împiedicăm pe scări am învățat să meșteșugim cuvinte doar jucăria preferată nu s-a putut desprinde de noi i s-au mai stricat câteva mecanisme zona

scara asta ciudată a țâșnit de mult prin locurile noastre și-a pus în cap să înnoade cerul se urcă greu, treptele n-au forme precise aduc a gesturi împietrite în prelungire oamenii nu încremesc

de-atâta amar de vreme se cheltuie o mulțime de ani pe noi ne înnodăm unii prin-pe lângă alții și ne tot îmbolnăvim de moarte. luăm pastile, cuvinte, oameni ne mutăm oglinda dintr-un loc în

n-am știut niciodată ce să fac cu viața m-am născut doar pe-o parte mi-au spus oamenii una-alta dar locul de lângă ei era mereu ocupat toate locurile sunt ocupate casele de bilete seamănă între

când închid ochii, se sting obiectele pereții, prăpastiile, podurile, oamenii cuierul în care-mi las hainele întotdeauna prea largi sau prea strâmte și alte prea multe detalii tot ce am uitat

ce frumos ne cade ploaia pe gânduri la reflux, coboară pe ziduri prin toate acele ochiuri în care se țes întâmplările noastre zilnice. a mai trecut un an agățat ca o părere de rău în

Prietenul meu locuiește între două lumi una dă buzna dinăuntru alta din afară el se așează între ele mărturisindu-se tuturor lucrurilor atât de mari, de importante, absolut

nu mă întreba unde sunt, am pierdut șirul întâmplărilor absolut necesare, ți-aș spune că m-am dat jos într-o stație, marginea asta de alee e refugiul meu de circumstanță, ringul meu de dans din

merg egal, deși fără măsură (nu știu cum vine asta, dar sunt zile când totul e posibil) mă scutur de senzația de frig, atent, să nu împrăștii aiurea distanțele oamenii trec, alături, prin, pe

Mă-nconjur de gândul care a născut rădăcinile pe care se sprijină lumea. Au înmugurit demult frunze în prelungirea mea, cerul curge într-o cascadă de fluturi albi a căror respirație

Ninge. Simplu, ca o mântuire. Se scutură anii. În șoaptă. Ninge fără cuvinte, fără distanțe, printre rânduri. Material de căptușit pământuri. străinul acela, cu mâinile întinse a

o zi ca oricare alta, undeva, în camere rezervate din timp, cu pereți atent amplasați - convingătoare iluzie de siguranță - viețile noastre se lovesc a gol. Uite, cineva a colorat zidurile să

departe în noi bat clopotele a mirare. au înzăpezit demult cerurile dar noi tot le ieșim în întâmpinare cu un zâmbet, două, un mănunchi de iluzii și o viață bună de stat pe gânduri. de o vreme

Mă gândesc uneori că mintea mea a închis realitatea într-un labirint cu multe oglinzi în care caut cu disperare drumuri. Privesc în sus spre singura direcție în care pot găsi

Azi am oprit ceasul. Vreau să uit că am la dispoziție doar o trecere egală, riguros măsurată, spre moarte, pentru a-ți ieși în întâmpinare. Prin spațiul care separă fereastra camerei mele de lume văd

Ce este copacul acesta? O bucată oarecare de lemn, accesoriu natural, amănunt de prin viață, zvon de pădure sau bucuria întâlnirii cu cerul?

Ce frumos ning gândurile noastre neîmpărtășite! Și le ascunsesem atât de bine în câte o bucată de cer pe care uitasem să scriu adresele destinatarilor. Sau poate nu le mai știam... Trebuie să

De ceva vreme locuiesc într-o altă viață. Nu mai găsesc ușa pe partea stângă, zidurile împietresc străin, nimeni nu mai știe cum să le vorbească. Crăpătura prin care ne intra noaptea în

Ne-am consumat doza de fericire cuvenită nouă azi. Cât de frumos știe lumea să te-nvețe să mori uneori... E mult de mers până la capătul pământului, avem timp să ne scuturăm de ani și de