Târziu în suflet
S-a făcut târziu în suflet, îl strâng cu mâna de pe drum mă gândesc că poate s-o fi prins ceva în el, în timp ce noi mergeam din om în om, întrebându-i ce mai fac cu viața. A nins așa de
ISIuliana SerbanLa capatul infinitului
Încerc să-mi găsesc locul în ideea de fericire risipită în bucăți de oglinzi paralele care se reflectă unele prin altele. La capătul infinitului se naște un drum...
ISIuliana SerbanGeneză
Suntem lumea născută dintr-un gând pictat pe țărmul copacilor care au învățat să respire unul prin altul.
ISIuliana SerbanDeșert
Merg pe o stradă cu case simetrice în formă de ore construite din nisip. Nu văd nici o poartă și caut cu disperare un Om... La capătul drumului o inscripție: \"aici locuiesc doar numele\".
ISIuliana SerbanCăutare verticală
Sunt o lume cu un singur punct de sprijin care nu poate trăi decât într-o căutare verticală. La capătul ei vom reface clepsidra într-un joc rotund ce inversează regulat sensul de
ISIuliana SerbanTablou
Þi-am păstrat un loc în visul meu de astăzi. Cerul a curs pod într-o singurătate împărțită la doi pe care începusem să pictăm gânduri.
ISIuliana SerbanNeputință
Astăzi e o zi ca oricare alta. Viața își mai plânge o lume ce moare fiindcă nu-și mai poate cuprinde infinitul.
ISIuliana SerbanOrizonturi
Primăvara a înmugurit în nuferi albi la tâmplele copacilor ce nu și-au inventat încă ferestre unii prin alții... În încercarea de-a respira cerul sculptează orizonturi în ideea de Om...
ISIuliana SerbanCascadă de fluturi albi
Mă-nconjur de gândul care a născut rădăcinile pe care se sprijină lumea. Au înmugurit demult frunze în prelungirea mea, cerul curge într-o cascada de fluturi albi a căror respirație se
ISIuliana SerbanȘtiu să cred...
Am decupat din mine o pagină de alb prin care respir începuturi de univers. Mă topesc în zboruri albastre și renasc orizont. Simfonii de gânduri curg între noi simulând întregul, care
ISIuliana SerbanLipsă de spațiu
Am descoperit centrul lumii! Se află aici, atât de înăuntru, atât de aproape încât îl ating cu pleoapele... Cresc din el sâmburi de univers, dăruind frânturi de cer care se sting din lipsă
ISIuliana SerbanCerc închis
E periculos să uiți gânduri în săli de așteptare. Obosind în speranțe incerte, vor porni pe linia de orizont curbată de apăsarea distanței din ce în ce mai mare ce curge în miezul
ISIuliana SerbanUniversuri
Privesc viața dintr-un sâmbure de cer încolțind adânc între rădăcinile lumii. A trecut atât de mult timp încât am început să mă confund cu centrul bucăților de noi frânte din lipsă de
ISIuliana SerbanSă nu mă lași să adorm...
Să nu mă lași să adorm. Noaptea mi s-ar strecura printre pleoape și n-aș mai putea suporta atâta lumină... Aș strivi-o poate în ochi, aș strivi și lumea o dată cu ea, n-ar mai rămâne loc de
ISIuliana SerbanPrietenie
Uneori drumurile se întâlnesc în centre de oglinzi sferice. Universul e prea mic ca să înmugurească în frunze și se dizolvă în noi într-o ultimă încercare de regăsire.
ISIuliana SerbanClepsidra
Clepsidra s-a oprit între două veșnicii așteptând pe cineva care s-o umple cu viață. Nu-i suficient nisipul tuturor deșerturilor lumii, care ne-alunecă pe obraji în cădere, îmbrăcându-ne
ISIuliana SerbanUmbre
Uneori lumea ia forma unui labirint de umbre, în care o parte din mine sculptează drumuri cealaltă plângându-mi pașii care uită să mai vină din urmă...
ISIuliana SerbanDepărtări închise
Nu știu ce este real... Pătrund într-un spațiu de imagini care se reflectă în propriile umbre și caut să devin răspuns. Pășesc în urma întrebării în care m-am născut, cu un sâmbure de
ISIuliana SerbanUrme adânci
Cad ninsori în trepte prin visele noastre peste care trec pași grăbiți spre nicăieri, secunde care o iau razna prin spațiul dintre minutare, distanțe pentru care nu mai există spațiu suficient
ISIuliana SerbanÎntre coperți
Câteodată plouă. Nu există lacrimi suficiente în cer pentru începuturi. Cad șiruri de cuvinte prin noi, își fac drum printre pași obosiți prinzându-i între coperți. Ne rătăcim acolo, între
ISIuliana SerbanRadacini
Mi-am impletit visele in palme - inauntru era prea multa indoiala, rauri de cuvinte au inceput sa-mi curga printre degete adanc, in pamantul pe care mi-am construit lumea. Nu stiu cand si
ISIuliana SerbanOglinda
Lumea si-a risipit cerul in cioburi pe care noi nu le-am inteles, sculptand in ele cuvinte, descoperind raspunsuri, ningandu-si aripile in calea noastra pentru a umple nimicul deasupra caruia
ISIuliana SerbanIn calea copacilor-lume
Am ramas inauntrul copacului in care am invatat sa inventez ferestre sa sculptez ore in aripile noastre purtate de lumina ce-si cauta inca drum in ea, izvorand in forme de ganduri care ploua
ISIuliana SerbanLabirint
Ma gandesc uneori ca mintea mea a inchis realitatea intr-un labirint cu multe oglinzi in care caut cu disperare drumuri. Privesc in sus spre singura directie in care pot gasi
ISIuliana Serban