absențe
când m-am născut era zi liberă în cer dumnezeu era obosit în ziua aia a născut doar absențe de când m-am așezat în lume se mai oprește câte-un om cu fața la mine trasează mai ales aici, în zona
ISIuliana Serbanîn somn
viața mea îi continuă pe bătrânii veacului umblau pământul o zi cât o viață de om le-nflorea cerul în creștet prindeau rădăcini și nu se mai lăsau duși. îi prindea moartea în somn
ISIuliana Serbanscrie-mă din nou
rămân în astă seară în pragul ușii tale cu colțul meu de casă în brațe mormanul de-ndoieli m-am căutat prin umblet și nu-s decât absență prin locurile toate și nu mai pot să merg. am nopți
ISIuliana Serbanașa de mari
Suntem niște oameni așa de mari nu ne mai împiedicăm pe scări am învățat să meșteșugim cuvinte doar jucăria preferată nu s-a putut desprinde de noi i s-au mai stricat câteva mecanisme zona
ISIuliana Serbanscara
scara asta ciudată a țâșnit de mult prin locurile noastre și-a pus în cap să înnoade cerul se urcă greu, treptele n-au forme precise aduc a gesturi împietrite în prelungire oamenii nu încremesc
ISIuliana Serbanocupație
de-atâta amar de vreme se cheltuie o mulțime de ani pe noi ne înnodăm unii prin-pe lângă alții și ne tot îmbolnăvim de moarte. luăm pastile, cuvinte, oameni ne mutăm oglinda dintr-un loc în
ISIuliana Serbanobiecte necesare
n-am știut niciodată ce să fac cu viața m-am născut doar pe-o parte mi-au spus oamenii una-alta dar locul de lângă ei era mereu ocupat toate locurile sunt ocupate casele de bilete seamănă între
ISIuliana Serbancădere liberă
când închid ochii, se sting obiectele pereții, prăpastiile, podurile, oamenii cuierul în care-mi las hainele întotdeauna prea largi sau prea strâmte și alte prea multe detalii tot ce am uitat
ISIuliana Serbanpauzele dintre pământuri
ce frumos ne cade ploaia pe gânduri la reflux, coboară pe ziduri prin toate acele ochiuri în care se țes întâmplările noastre zilnice. a mai trecut un an agățat ca o părere de rău în
ISIuliana Serbanharta întoarcerilor acasă
Prietenul meu locuiește între două lumi una dă buzna dinăuntru alta din afară el se așează între ele mărturisindu-se tuturor lucrurilor atât de mari, de importante, absolut
ISIuliana SerbanÎn filmul ăsta se moare în picioare
nu mă întreba unde sunt, am pierdut șirul întâmplărilor absolut necesare, ți-aș spune că m-am dat jos într-o stație, marginea asta de alee e refugiul meu de circumstanță, ringul meu de dans din
ISIuliana Serbanobiecte necesare mersului
merg egal, deși fără măsură (nu știu cum vine asta, dar sunt zile când totul e posibil) mă scutur de senzația de frig, atent, să nu împrăștii aiurea distanțele oamenii trec, alături, prin, pe
ISIuliana SerbanCascadă de fluturi albi
Mă-nconjur de gândul care a născut rădăcinile pe care se sprijină lumea. Au înmugurit demult frunze în prelungirea mea, cerul curge într-o cascadă de fluturi albi a căror respirație
ISIuliana SerbanMi-a crescut un sat în palme
Altfel, ce să-ți spun că mai fac? Azi noapte mi-a crescut un sat în palme și m-am dus și eu să dau o raită. Bătrânii, cu ale lor, așteaptă în fața porții ca niște rugăciuni întârziate. Stau de
ISIuliana SerbanSimplu, ca o mântuire
Ninge. Simplu, ca o mântuire. Se scutură anii. În șoaptă. Ninge fără cuvinte, fără distanțe, printre rânduri. Material de căptușit pământuri. străinul acela, cu mâinile întinse a
ISIuliana Serbanmuzeul de singurătăți
o zi ca oricare alta, undeva, în camere rezervate din timp, cu pereți atent amplasați - convingătoare iluzie de siguranță - viețile noastre se lovesc a gol. Uite, cineva a colorat zidurile să
ISIuliana SerbanBat clopotele a mirare
departe în noi bat clopotele a mirare. au înzăpezit demult cerurile dar noi tot le ieșim în întâmpinare cu un zâmbet, două, un mănunchi de iluzii și o viață bună de stat pe gânduri. de o vreme
ISIuliana SerbanLabirint
Mă gândesc uneori că mintea mea a închis realitatea într-un labirint cu multe oglinzi în care caut cu disperare drumuri. Privesc în sus spre singura direcție în care pot găsi
ISIuliana SerbanScrisoare către un prieten
Azi am oprit ceasul. Vreau să uit că am la dispoziție doar o trecere egală, riguros măsurată, spre moarte, pentru a-ți ieși în întâmpinare. Prin spațiul care separă fereastra camerei mele de lume văd
ISIuliana SerbanProblemă de viziune
Ce este copacul acesta? O bucată oarecare de lemn, accesoriu natural, amănunt de prin viață, zvon de pădure sau bucuria întâlnirii cu cerul?
ISIuliana SerbanCe frumos ning...
Ce frumos ning gândurile noastre neîmpărtășite! Și le ascunsesem atât de bine în câte o bucată de cer pe care uitasem să scriu adresele destinatarilor. Sau poate nu le mai știam... Trebuie să
ISIuliana SerbanDe ceva vreme...
De ceva vreme locuiesc într-o altă viață. Nu mai găsesc ușa pe partea stângă, zidurile împietresc străin, nimeni nu mai știe cum să le vorbească. Crăpătura prin care ne intra noaptea în
ISIuliana SerbanNe-am consumat doza de fericire
Ne-am consumat doza de fericire cuvenită nouă azi. Cât de frumos știe lumea să te-nvețe să mori uneori... E mult de mers până la capătul pământului, avem timp să ne scuturăm de ani și de
ISIuliana SerbanDați liniștea mai încet, vă rog!
Bună seara, viață, pot să stau un pic lângă tine? Nu-ți cer nimic, doar să stăm și noi un pic de vorbă, s-a lăsat noaptea și nu ne-aude nimeni... Nu-ți face griji, nu-mi e frig, pe-acolo de
ISIuliana SerbanAu evacuat sala de asteptare
Azi nu mai avem unde merge. Au evacuat sala de așteptare, unde obișnuiam să ne întâlnim cu ceilalți. S-a spus că e prea multă aglomerație, Gândurile nu circulă disciplinat, după orare și n-au
ISIuliana SerbanZiua asta atât de obișnuită
Ce frumos vorbesc oamenii în ziua asta atât de obișnuită... Atât de viu, de concret, de dureros de uman încât vibrează aerul prin lume. S-au așezat în cerc și fac glume cu viața, i-au oferit
ISIuliana SerbanMă prefac că merg pe gânduri
Mă prefac că merg pe gânduri de-a lungul unei zile obișnuite. O femeie își caută copilul prin cărțile cu oameni, și se ceartă în gând cu o busolă spartă. Un străin împarte lumini, Nu-l
ISIuliana SerbanFarsa
Oare unde sunt oamenii care au plecat din mine? Daca îi întâlnești cumva întâmplător, pe stradă Să le spui că am trăit și pentru ei între timp, câte o viață. Am îmbătrânit încet prin anii
ISIuliana SerbanPrin lumea aceasta
Hai să facem o scurtă plimbare prin lumea aceasta în care copacii s-au ascuns de noi și ne așteaptă răbdători la intersecții. Ne-au lăsat câte un rând de frunze în drum, pentru căptușit
ISIuliana SerbanTuturor
Presupun că se aștepta de mult și poziția mea (întârziată din cauza absenței mele din București). Scriu cele ce urmează dintr-un singur motiv: din respect față de un spațiu în care am trăit, în care
ISIuliana SerbanNoapte în deșert
Mă opresc. Stau pe marginea sfârșitului unei noi zile de căutări. În jur, munți de deșert zac în încremenire. Timpul își îmbrățișează nisipul căzut în jocul tuturor clepsidrelor sparte ale
ISIuliana SerbanProblemă de viziune
Ce este copacul acesta? O bucată de lemn utilă, accesoriu natural, amănunt nesemnificativ, o lecție de viață sau bucuria întâlnirii cu cerul?
ISIuliana SerbanExercițiu de credință
Respir lumină prin porii pământului care refuză să devină cicatrice sub memoria atâtor ratări în care lumea și-a adormit idealurile.
ISIuliana SerbanCea mai adâncă tristețe
Dacă vrei să devii tu însuți un univers, în tine și în ceilalți, e obligatoriu să crezi, să iubești, să vrei și să îndrăznești orice, dincolo de limite… Cea mai adâncă tristețe este, poate, aceea de
ISIuliana SerbanDe Craciun...
În fiecare an, de Crăciun, mă simt un pic în afara timpului... Poate fiindcă înainte de a fi o sărbătoare, Crăciunul este un simbol, simbolul renașterii umanului din noi. În fiecare an, de Crăciun,
ISIuliana SerbanÎntre cuvinte...
Mă așez în fața foii albe și lumea începe să curgă, să prindă contur și consistență, să existe așa cum o vreau, pură, suavă ca un zbor de îngeri, nealterată de nesiguranța de a fi. Din păcate
ISIuliana Serban