așa de mari

Suntem niște oameni așa de mari nu ne mai împiedicăm pe scări am învățat să meșteșugim cuvinte doar jucăria preferată nu s-a putut desprinde de noi i s-au mai stricat câteva mecanisme zona mersului e cea mai afectată ieri a vrut s-o ia la stânga și mersul a luat-o la dreapta gândurile sar din două în două sentimentele locurile golurile se-nghesuie unele-ntr-altele s-a dat liber la plâns dar ce folos mâine ne îmbrăcăm tot cu o duminică iluzia noastră de libertate care se sapă-n garduri toate veșniciile în care ne-am lăsat tribut vreunul gram de frumusețe suntem niște oameni așa de mari că nu ne mai putem purta în spate demult de unii singuri