cădere liberă

când închid ochii, se sting obiectele pereții, prăpastiile, podurile, oamenii cuierul în care-mi las hainele întotdeauna prea largi sau prea strâmte și alte prea multe detalii tot ce am uitat aprins în spatele zilei ce de întuneric vine pe cheia ușii dincolo de care mi-am încuiat viața să n-o ia razna pe străzi să-ncurce drumurile, sensurile, fricile cu care m-am obișnuit îi tot trimit scrisori nu-mi răspunde niciodată e o viață foarte ocupată acolo, în camera ei, râde, plânge, vorbește, le mai ține oamenilor de urât. ea nu știe că de fiecare dată când închid ochii zilele cad liber când pe-o parte, când pe alta.