Dați liniștea mai încet, vă rog!

Bună seara, viață, pot să stau un pic lângă tine? Nu-ți cer nimic, doar să stăm și noi un pic de vorbă, s-a lăsat noaptea și nu ne-aude nimeni... Nu-ți face griji, nu-mi e frig, pe-acolo de unde vin eu ningea ultima dată... și-atâtea alte dăți. Ne-am acoperit cu pături iluziile, ca să nu ne mai deranjeze atât de inutil. La magazinul din colț se dau sentimente la porție, câte o sută de grame, nu trebuie decât să te nimerești acolo la momentul potrivit. Cu puțină chibzuială îți ajunge pentru o săptămână. La radio tocmai se anunță un accident, s-a sinucis cineva - ce ți-e și cu nebunii ăștia - oare o fi apucat să ne lase ceva prin testament, vreo vorbă bună, așa, măcar de bun rămas? Oamenii vorbesc, vorbesc mult și tare. Și am auzit că s-au trasat benzi de circulație pe drumuri. S-au pus și semne, să nu ne încurcăm unii pe alții. Cineva a încremenit într-un gest pe care îl repetă la nesfârșit și tot încearcă să-mi spună ceva despre iubire. Să mergem împreună către casă, că s-a anunțat vreme bună de stat pe gânduri. Dați liniștea mai încet, vă rog!