Poezie
Meditație sub clar de lună
1 min lectură·
Mediu
Petrecerea s-a încheiat,
luminile s-au stins.
Pierduți în liniștea nopții târzii
doar greierii se mai salută între ei.
Între mine și cel care râde
trece întâi o dorință,
la urmă albul înecat al lunii;
pe cer, un mort frumos
culcat pe-o parte.
Priveste, măi, altundeva!
Măi, maimuțoiule,
iepure alb, fără urechi,
ce ești!
Petrecerea s-a încheiat,
luminile s-au stins,
dedesubt insomniile se prăpădesc haios de noapte.
Doamne, cum să-ți spun,
tare aș vrea să mai medităm și la altul!
luminile s-au stins.
Pierduți în liniștea nopții târzii
doar greierii se mai salută între ei.
Între mine și cel care râde
trece întâi o dorință,
la urmă albul înecat al lunii;
pe cer, un mort frumos
culcat pe-o parte.
Priveste, măi, altundeva!
Măi, maimuțoiule,
iepure alb, fără urechi,
ce ești!
Petrecerea s-a încheiat,
luminile s-au stins,
dedesubt insomniile se prăpădesc haios de noapte.
Doamne, cum să-ți spun,
tare aș vrea să mai medităm și la altul!
095563
0
![\"Photobucket](\"http://i70.photobucket.com/albums/i113/katherina_2006/Bloom4.jpg\")
Placut.
Emil