Poezie
Te-am prins cu pantalonii în vine
2 min lectură·
Mediu
Iată-ne din nou împreuna! Eu și dimineața mea
de duminica E dimineață
scriu despre niciodată
Scriu într-o dimineață de duminică despre plecare
A plecat și el la fel ca ceilalți pe munte
Mă va suna la prânz
să-mi spună că se intoarce
că n-a putut ajunge decât până la piatra unui crai
că s-a jucat cu zăpada până când i-a căzut pielea de pe mănuși
că i s-a facut o foame de lup și că a văzut un urs…
Daca mai am ciorbă de burtă de la mama?
Desigur!
N-am. Si oricum, nici tu n-ai mănuși de piele…
Am zis doar așa …
pe mine nu mă părăsește nimeni duminică dimineața
Toate desparțirile se întâmplă luni marți …
până la tine, vezi tu, nimeni n-a plecat duminica
Ești cu fetele?
Evident!
Evident. Ne plimbăm de mână prin mall-uri
jucăm șotronul cu scările rulante
pe geamurile magazinelor desenăm cu creta mari reduceri de preț
avem pungile îndesate cu bârfe
despre modă și în general despre cine s-a mai cuplat cu cine
Eu le povestesc despre cum ai plecat la munte
să te arunci cu sania de pe creasta crestelor din brazi
dar înainte de toate am trecut pe la stela
deși a insistat că nu trebuie
Te-ai plictisit? Ce să îți aduc?
Hă! Un televizor.
I-aș lăsa caștile mele
să pocnească din buricele degetelor
ascultând muzică
însă nimic nu se compară cu televizorul…
Păstrez căștile pentru traseele obositoare de prin autobuze
Îi las sticksurile cu susan
De când s-a operat mănânca puțin si fix
Speră să îi dea drumul acasă curând
E prea mult spital aici, îmi spune
n-o contrazic…aș fi putut să invoc teoria relativității
dar n-am făcut-o Mă bucur că a scăpat
Si iată-ne din nou împreună!
Eu și dimineața mea de duminică.
Mă vei convinge mai târziu că ești atât de cuminte
pe cât de mult mă iubești
sau invers
Mi s-a părut că aud glasul pădurii
și susurul apei cum curge la vale
Dar s-a oprit brusc și n-a ținut prea mult
Ești cu pantalonii în vine?
…nimeni nu mă părăsește duminică dimineața,
nici măcar muza Eram împreună când s-a întamplat
S-a întâmplat să scriu aceste rânduri
ceea ce înseamnă că nu mă părăsește nimeni,
eram la birou
și nimeni nu părea să vină!
Dar muza mea venea, venea…
și toate supărările mele se duceau, se duceau …
pe ape
Cel mai puternic lasă frânghia să cadă!
056.944
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Camelia Petre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 400
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 60
- Actualizat
Cum sa citezi
Camelia Petre. “Te-am prins cu pantalonii în vine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camelia-petre/poezie/226693/te-am-prins-cu-pantalonii-in-vineComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RUscrii altfel. :) mie imi place celalalt \"stil\" al tau. de povesti de genul care ai scris si tu aici, sunt plictisita.
0
STRamona, cand esti plictisita tu vrei stilul trist al Cameliei? Hm! Sincer prefer stilul vesel si un pic zbanghiu. E la moda si apoi de ce poezia trebuie sa fie neaparat trista? Dar, fiecare e liber sa aibe preferintele lui, asa-i?
Apropo de text: uite, pana acum nu stiam cum arata un Jurnal de duminica prezentat in cadrul poeziei. Am aflat.
Si totusi nimeni nu a prins pe nimeni cu pantalonii in vine, hm! Poezii astia viseaza prea mult si prea alambicat. Sa luam un prozator de exemplu: inventeaza povesti, da unele detalii care nu au existat niciodata dar care te incurca, te face sa crezi povestea, sa o ingurgitezi. Si niciodata nu lasa puncte de suspensie, nu te lasa in ceata asa cum face poezie. Asa e?
Apoi autoarea n-a fost parasita duminica (aici sunt de acord cu ea: nimeni nu paraseste pe nimeni duminca dimineata!), nu a ramas singura - a ramas cu muza, n-a ramas singura - a ramas cu muzica din casti, cu Stela, tramvaiele, troleibuzele, cu spitale, serviciul de duminica, cu softurile ce nu ajung la numitor comun nici moarte, cu mall-ul si mai ales cu fetele din mall. O duminica plina, s-ar putea spune!
Insa, pentru ca este o poezie ce marcheaza drumul meu nadusit in Piatra Craiului, o voi felicita pe Cami, o sa-mi amintesc mereu calatoria prea alba, prea prabusita in zapezi adanci, prea grea pentru cineva care n-a efectuat un traseu montan de asta-vara.
Spor si inspiratie!
Apropo de text: uite, pana acum nu stiam cum arata un Jurnal de duminica prezentat in cadrul poeziei. Am aflat.
Si totusi nimeni nu a prins pe nimeni cu pantalonii in vine, hm! Poezii astia viseaza prea mult si prea alambicat. Sa luam un prozator de exemplu: inventeaza povesti, da unele detalii care nu au existat niciodata dar care te incurca, te face sa crezi povestea, sa o ingurgitezi. Si niciodata nu lasa puncte de suspensie, nu te lasa in ceata asa cum face poezie. Asa e?
Apoi autoarea n-a fost parasita duminica (aici sunt de acord cu ea: nimeni nu paraseste pe nimeni duminca dimineata!), nu a ramas singura - a ramas cu muza, n-a ramas singura - a ramas cu muzica din casti, cu Stela, tramvaiele, troleibuzele, cu spitale, serviciul de duminica, cu softurile ce nu ajung la numitor comun nici moarte, cu mall-ul si mai ales cu fetele din mall. O duminica plina, s-ar putea spune!
Insa, pentru ca este o poezie ce marcheaza drumul meu nadusit in Piatra Craiului, o voi felicita pe Cami, o sa-mi amintesc mereu calatoria prea alba, prea prabusita in zapezi adanci, prea grea pentru cineva care n-a efectuat un traseu montan de asta-vara.
Spor si inspiratie!
0
CPmultumesc pentru comentariile si parerile voastre. va mai astep!
0
LNUn poem frumos și sincer. Chiar dacă sinceritatea ar putea fi mimată. Oricum, nu contează.
0
spre final parea sa intervina \"un fel de ratare\"
dar nu stiu cum a facut Camelia intorsatura asta cu \"muza\"
dar a facut-o bine
si titlul e bun (imi place:)
te mai citesc