Se întorceau urlând învingătorii

citindu-ti sonetul de astazi mi-am reamintit de cate ori am gustat si eu dintr-o victorie amara ca mai apoi sa regret ca nu-s invinsul de dincolo de aurora.
poate tocmai de aceea strofa a doua mi-a placut mult, Adrian. mult.

Dana

am fost tentata sa-ti spun dintr-un impuls, ca mi-as dori sa citesc despre o insula..
sonetele tale sunt insula mea cu oaza, unde respir..
apoi am gandit si trebuie si asta sa spun, ca sa castigi in viata, e nevoie de serioase planuri de lupta si batalie.

sa ierti, imi trebuie atat de mult sa respir acum aici, incat pana si o imagine imi ia din spatiul curat..

cu recunostinta, Linea

Daniela - Că ieșim uneori învingători cred că e o iluzie. Întotdeauna cineva ne învinge, ne calcă în picioare. Dacă nu cineva anume, atunci viața. Privesc uneori în urmă și fac inventarul. Sunt mai multe durerile, iar cu cât trece timpul, cu atât îmi e mai greu să le fac față.Asta este o stare la început de săptămână. Mai încolo poate va fi mai bine.
Cu drag
Dana - am început să intuiesc când ești pe aproape și e bine. Atunci nu mă mai simt singur pe insulă. Ai primit oare povestea de la mine ?

Scuipat în glod și în vecii uitat
Coroana spinilor o am povață
Cămașa trupului mă doare
Trecând pe treapta unui an

Doar el cunoaște cazna și oftatul
De zile străveziu dileme
Un porumbel stinger mă plânge
La colț de cântec în priveghi


Înfățișându-mi rănile și panda
Tu vei aprinde în curând scânteie
Fără cuvântul meu stigher
Ce va veni în urmă să mă cheme

Ca jertfă vie calpelor victorii
Ne dau de veste negre păsări
Rămân luptând doar cu iubire
Iar cerul-n fluturi ca un joc aprins

Maria - iată în sfârșit un nărav productiv.