S o n e t 5 1

Parca e cel mai reusit de pana acum. Sau poate asa vad eu azi, putin mai \"inalta\" citind.

Un arabesc verbal. Comlpex prin simplitatea profundă.
Punctul de sosire: viața sfârșind în poezia... aspațială și atemporală prin enternitate.
Totuși, așa cred eu, timpul mai are încă răbdare. Și spațiul.

Cu prețuire,

Tare mi-a placut. Privirea aceasta care stie bine ce se afla dincolo, pe \"taramul unde ziua e putina\", dar ramane aservita visului si potentialitatii. Totusi, printr-o bresa, in imaginatie, intra raza sperantei - si iese...:)

Geta,

Sunt prea onorat că te îndrepți și către mine. Restul e chestie de gust și de stare , dar nici eu nu sunt departe.

Vasile,

Cred că mai exact ar fi că timpul ar trebui să mai aibă răbdare. Din păcate eu privesc cu spaimă trecerea lui fără întoarcere.

Elia,

Prea frumoasă interpretare. Prea frumoasă trecere prin stare.

\"Sublimul vis si taina de a fi\" - miraculoasã definitie datã Vietii!
Am parcurs sonetele de pânã la acesta, cu senzatia cã mi s-au conectat la sistemul vascular! Comentariile mi-au dat rãgaz de-o \"extrasistolã\".
Nu îndrãznesc sã vã spun câtã emotie dãruiti...

Cu multumiri,
Anda