Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

S o n e t 8

1 min lectură·
Mediu
Tăcuți și triști cei veseli sunt din fire,
Ca-n cimitirul ce din râs apare.
Curg lacrimi mare într-un coșciug de sare
Călăuzind mirarea spre orbire.
Nu te-am știut cu zâmbet și mișcare
De stins priveghi, în singura privire
Cu care-ai hotărât să-mi dai de știre
Că râsul meu te arde și te doare.
Privește-mă ! Asa rămân pe viață,
Zâmbind fragil și nesfârșit de trist
Spre ochiul de senin ce se răsfață.
Reîntrupat într-un contur cubist
Al unui veac împestrițat, de ceață,
Încă gândesc și, poate, mai exist.
044321
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
88
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “S o n e t 8.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/67721/s-o-n-e-t-8

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu
Intotdeauna sonetul urmator va fi in ziua urmatoare, adica un sonet in fiecare zi.
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu
Atat cat voi fi sanatos.
0
@florina-daniela-floreaFF
Florina Daniela Florea
intre primele doua versuri :
\"Tăcuți și triști cei veseli sunt din fire,
Ca-n cimitirul ce din râs apare.\"

si ultimul: \"Încă gândesc și, poate, mai exist.\"

ai prins \"omul\".

frumos zambet, Adrian. Tristetea optimismului sau optimismul tristetii ...de ce oare sunt cercuri concentrice ale aceleiasi caderi?

cu tot binele,
Dana

0
@liviu-nanuLN
Distincție acordată
Liviu Nanu
Impresionat. Mai ales incepind cu a doua strofa. Iar finalul...intregeste opera...
0