Poezie
Câte îmi ia iubirea, nu îmi lasa
Sonet 291
1 min lectură·
Mediu
Câte îmi ia iubirea, nu îmi lasă.
Din câte zări s-a prăbușit aripa,
Cum curge-n trup nestăvilit risipa
Și-o grea sleire pleoapele-mi apasă.
Mi-a semănat neliniștea și pripa
Și doar tristețea-n cuget se îndeasă,
Iar boaba tainei nu mai e aleasă
Să-mi umple aprig cu dorințe pipa.
Din spicul poftei mai rămâne pleavă
Și doar uscate flori din pirostrii.
Acum în cana vieții e otravă
Turnată strop cu strop în temelii.
Aș smulge clipa din învinsa-mi lavă,
Să nu-mi înece văile pustii.
22 februarie 2005
043.532
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Câte îmi ia iubirea, nu îmi lasa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/119575/cate-imi-ia-iubirea-nu-imi-lasaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AM Am și eu starea mea de încântare că la celălalt capăt al drumuui, jinduit de noi toți, se găsește câteodată un cititor cu spirit reflexiv și neînregimentat falselor canoane potrivit cărora structura poetică de azi trebuie să să aibă numai o anume structură și modulație incantatorie.
Indiferent de formă, poezia există acolo unde există, acolo unde se mai păstrează armonia din cuvânt și din gest. În afara ei rămâne experimentul în sine și falsele credințe că un limbaj \" intelectualizat\" atrage după sine valoarea poetică. Nu eu reprezint valoarea. Eu reprezint doar străduința de a depăși o modă și a \"cânta\" după propria mea structură interioară.
Pe curând
Indiferent de formă, poezia există acolo unde există, acolo unde se mai păstrează armonia din cuvânt și din gest. În afara ei rămâne experimentul în sine și falsele credințe că un limbaj \" intelectualizat\" atrage după sine valoarea poetică. Nu eu reprezint valoarea. Eu reprezint doar străduința de a depăși o modă și a \"cânta\" după propria mea structură interioară.
Pe curând
0
I
iubirea este asemeni unui gand...
Iubirea este asemeni unui gand
Si as dori din inima, sa-l prind
Dar e saracul gand mai pacatos
Ma arde si ma ucide doar incercand sa il patrund!Probabil ca acest sentiment contradictoriu este samanta discordiei intre luciditate si visare...Eu mi-as lua pipa si mi-as umple-o cu dorinta de a trai...atat!
Iubirea este asemeni unui gand
Si as dori din inima, sa-l prind
Dar e saracul gand mai pacatos
Ma arde si ma ucide doar incercand sa il patrund!Probabil ca acest sentiment contradictoriu este samanta discordiei intre luciditate si visare...Eu mi-as lua pipa si mi-as umple-o cu dorinta de a trai...atat!
0
AMPoate altadata voi proceda si asa. Nu putem fi mereu aceeasi. Am cadea in monotonie. Din pacate - sau din fericire - din durere, mai intai, se naste verticalizarea unui mesaj, profunzimea unor trairi. Bucuria si linistea nu prea misca pe nimeni. Poate doar pe creator.
0
finalul este puternic si impresioneaza prin exprimarea transanta, daca se poate spune asa in poezie, a dezamagirii si a fricii de singuratate. ultimul strigat, o incercare de a iesi la suprafata din lava invinsa, exprima de fapt starea poetului care ca un sisif va relua si va relua cautarea si exprimarea starilor si emotiilor.
metaforele clasice pastreaza frumusetea si valoarea data de permanenta in timp a imaginilor cu adevarat poetice.
incantat sa va citesc
Costin