Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu
@adrian-munteanu
Poezie

S o n e t 4 4

1 min lectură·
Mediu
Mi-e trupul casă pentru zile grele,
Cu porți de fier și uși întunecate,
Ferindu-mă de silă și păcate,
Ademenit cu false temenele.
Dar hainele mă strâng și sunt uzate,
În glastre zac doar fade imortele.
Privesc afară numai prin zăbrele
La văile cu flori însângerate.
Nu mi-am văzut vecinii niciodată,
Dar știu că sunt în lumea de mister
În care vreau să mă trezesc odată.
Mă lupt să evadez și să nu pier.
În casa ce pe viață îmi e dată,
Să nu rămân de-a pururi prizonier.
094605
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
87
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “S o n e t 4 4.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/71854/s-o-n-e-t-4-4

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@mihai-cucereaviiMC
Mihai Cucereavii✓
Nu evada din casa ta natală,
Să nu devii prizonier de gală,
Fără de nume, scut și spadă
La cei care te-atrag la nadă.
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu✓
La un catren din amintiri,
Poti sa raspunzi cu multumiri.
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu✓
Paul,
Imagine corectă. Din păcate asta este ceea cer văd și simt : cușca cu zăbrele. Din ea voi mai rosti și eu câteva cuvinte. Atâtea câte îmi permit prin deschizăturile tot mai înguste.
0
@elia-davidED
Elia David✓
Ce frumos sonet si ce trista imagine, aceea a sufletului in cusca. Mai rau e ca autorul insusi se percepe in interior -prizonier al \"virtutilor\" - oricum ai da-o, libertatea e in fara gratiilor si inseamna asumare...
Pe curand.
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu✓
Elia,
Deschizi subiecte grele. Prefer sa tratez problema cum o simt, ca o geografie a spiritului. Acum si in sonetele viitoare. Am vaga speranta ca in poezie e altfel decat in matematica. Acolo plus cu plus fac un plus mai mare. Aici s-ar putea ca dintr-o tristete plus inca una si inca una sa iasa tocmai cea ce spuneai, adica o asumare.
0
@mihai-cucereaviiMC
Mihai Cucereavii✓
Ai scris mai sus: \"...cușca cu zăbrele. Din ea voi mai rosti și eu câteva cuvinte. Atâtea câte îmi permit prin deschizăturile tot mai înguste\".
Dezvoltă ideea într-un sonet.

0
AN
Angela Niculescu✓
Andrei, atîta timp cît din casa îți ies gîndurile (minunate,dar triste)înseamnă că zăbrelele nu sunt chiar etanșe și măcar nu există pericolul să te sufoci.
\"M ă- ndop și rabd pe rînd și zi cu zi
Ori zac sătul,ori n-am cu ce trăi.\" Shakespeare
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu✓
Angela,

Speranța asta îmi rămâne și mie. Cred că e mai productivă decât suficiența celui care își tot desface aripile și nu întâlnește nici un obstacol în jur.
0
AN
Angela Niculescu✓
Scuză-mi încurcătura.
Cred că e la fel de tristă și speranța(care ,în sine presupune că ceva vrei ,deci nu ai,dar nici nu ești sigur că vei avea), ca și primitul a toate de-a gata, fără să cauți, să visezi.
0