Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

S o n e t 5 2

1 min lectură·
Mediu
Las câmpul gol și nu regret plecarea.
Mă-ntorc înspre apusul care știe
Să-mi dea sublimul lui pe veresie.
Cu-n ochi cupid îi cercetez chemarea.
Discurs închipuit pentru vecie,
Înspre ființă și-a tocmit visarea
Și-a oferit pecetea și candoarea
Și cu simboluri sacre mă îmbie.
Dar liniștea e-n noi și se divide
În limbuția gândului trecut,
În prelungirea zorilor avide.
Tăcere-n tot, în amfore de lut
Și-n textul care-ncet încet ucide.
Din el culeg trăiri ce m-au născut.
002.091
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
77
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “S o n e t 5 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/72739/s-o-n-e-t-5-2

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.