Ina Simona Cirlan

Mi-a intrat în ureche o urechelniță sau poate un fir de păr, ba nu, sigur e vorba de-o urechelniță, nimeni n-o să mă convingă că, așa, dintr-o dată a început să îmi vorbească urechea. Cum? Nu vrea

- Rodica, lasă, dragă, cartea aia deoparte! Uite, vezi c-am avut dreptate? Nici vorbă de ploaie. Soare, aer, verdeață, trei cartoane de mititei și noi doi în colțișorul ăsta minunat. I-auzi cum

Dane, Întreabă-mă: „Ai văzut vreodată un curcanozaur?” eu îți răspund: „Ãhă... am și mâncat!” și uite-așa scap de introducere, numai să nu continui să mă întrebi, ce e ăla un curcanozaur că mi se

Dane, nu știu dacă ai observat, sunt din nou la modă buzunarele. Cu fermoar, fără fermoar, cu capsă, cu clapă, pe orizontală, pe verticală, pe diagonală. La pufoaica de iarnă am, nici mai mult nici

Uf, Dane! Virgulelelelele mamei lor! Sufăr rău de boala asta de când mă știu. Eu o numesc virgulită, maică-mea zice că-s „carențe gramaticale grave”, pe tine, nu te întreb, să nu te pun în

Preambul Luatul lumii în cap sau rămasul pe glia strămoșească sunt opțiuni pe care, fiecare din noi le-a bifat după pofta inimii, odată cu intrarea în normalitate. Eu am ales-o pe prima și m-am

dimineața, un vultur pleșuv desena cercuri mari deasupra noastră. prin arșița amiezii antilope sprințare săreau din tufișuri. în lumina blândă a amurgului focile se pregăteau de

Aceeași doi buni prieteni, Lică și Năică, încercând conștiincios să-ncălzească atmosfera ușor alunecată sub zero. Lică: (frecându-și palmele energic).Frig, Năică, frig! Nae: Deh! Iarna nu-i ca

Mesopotamia, 3100-3000 î.e.n. -Badabanu! Badabanu! Unde umblă copilul ăsta, femeie? - Unde să umble, la școală! Dacă ți-ai folosi olecuță tărtăcuța aia dintre umeri, ai învăța să citești ceasul

Mitologia e o ramură stufoasă a științei care se ocupă de mituri. - Mama, mitul vine de la Dumitru? - Nu, vine din altă parte... - Hmm, ciudat ... gogomănia ai zis că vine de la nenea Gogu,