Cu inboxul la vedere

Dane, nu știu dacă ai observat, sunt din nou la modă buzunarele.
Cu fermoar, fără fermoar, cu capsă, cu clapă, pe orizontală, pe verticală, pe diagonală. 
La pufoaica de iarnă am, nici mai mult nici mai puțin decât opt buzunare.  Două la gât, două  pe piept, două la brâu și două deasupra genunchilor.
Pune-n capetele ecuației faptul că am doar două mâini și-o să înțelegi că nu e deloc simplu să-mi găsesc telefonul.
Deși aș putea să jur că l-am pus în buzunarul de la piept- stânga, îl găsesc în cel de deasupra genunchilor- dreapta și asta numai după ce le inspectez pe  celelalte șapte.
 Noroc că nu mai fumez, căci între a-mi găsi brichetă și a-mi găsi pachetul de țigări ar fi trebuit să-mi mestec gulerul de la pufoaică.
Cât îi invidiez pe cei care reușesc să-și exploreze buzunarele pipăindu-se pe deasupra.
Știi gestul.
Pac, pac, pac! și gata! știu exact unde au cheile, capul sau biletul de autobuz.
Astăzi dimineață, eu și controlorul.
 Aveți abonament?
Sigur că am abonament, ma stiamo scherzando? La cât mi-s de chisată mi-aș cumpăra bilet și dacă aș conduce autobuzul
Pot să-l văd?
Aplic pac- pac-ul, așa, mai mult pentru efect după care încep să mă plimb prin buzunare.
Stânga sus, dreapta jos. Nu-i... Trei stații trec în fugă.
Afacerea Abonamentul devine repede de interes general, ceilalți călători își leapădă în fugă căștile de prin orificii.
 Cu pufoaica, e clar, nu obțin rezultate, când trec la buzunarele genții, opt la număr și acestea, grupul călătorilor curioși deschide rapid o casă de pariuri.
 Poate e în portofel, mă ajută un domn așezat în capătul celălalt de autobuz.
Sper că nu, îi răspund sughițând, portofelul e și el un acordeon de buzunare aflat bineînțeles într-unul din  buzunarele  genții.
Controlorul își roade unghiile preocupat, când ajunge la ultima, scoate din palton borderoul cu amenzi și-mi taie amenda căscaților- multa per dimenticanza- șapte euro jumate.
Aveți cinci zile să-l căutați, cara signora, mie mi s-a terminat programul, mă scuzați.
Ma che, dumneavoastră să mă scuzați, îi răspund politicos sprijinându-mi cu degetul mic, buza care dă să tremure nervos.
Pentru ce, continuă el zâmbitor, chiar mi-a făcut plăcere.
Mie îmi spuneți? rânjozâmbăresc și eu, încercând să nu-mi dezvelesc caninii.
Jupânul a găsit buzunarul cu abonamentul, imediat. Pac, pac, pac!
 După care mi-a cusut hotărât șapte din cele opt buzunare de la pufoaică, șapte din cele opt buzunare de la geantă schimbându-mi portofelul c-o punguță transparentă.
Nici nu-ți închipui ce rapid  îmi găsesc  telefonul, acum.
Ete! Pac, pac, pac!
Oare unde-o fi?!?
Să-l  fi uitat acasă?
Dane, te rog frumos, nu-mi dai și mie un beep?