Umor de sărbători

Cabana Poeziei de pe muntele cu același nume

se dedică lui Vasile, meteorologul de pe Rarău, ca un răspuns întârziat cu un an

Scenariu

Personaje: câteva mii de poeziști, două trenuri, câteva halte – din care una de cale ferată, bârne, pietre, două cuie, schiuri, sănii, clăpari, fazani, câteva sute de perechi de ochelari, câteva zeci de lentile de contact, contacte, un megafon, o brățară, un laptop, Radu.


Într-o zi care va deveni istorică în decembrie, îmbarcați în două trenuri personale cu mers de accelerat, câteva mii de poeziști pornesc din punctul B (să-i zicem București) și, făcând numai o oprire în halta Scroviștea – unde au fost îmbarcate câteva sute de fazani, care nu știau ce-i așteaptă – ajung în aceeași zi, în aceleași trenuri și în același punct B (să-i zicem Bușteni). Călătoria decurge în liniște. Au loc în acest răstimp numai două nunți – în același tren și cu același naș – și aproximativ 34 încercări, toate eșuate pe motiv de nepotrivire de caracter. Nu se ceartă nimeni cu nimeni, pentru simplul motiv că în trenuri nu exista conexiune la Internet. Și pentru că, oricum, singurul calculator era laptop-ul lui Radu.


Care Radu, însoțit de 7 editori, 701 steluțari și atât, urcă imediat pe prima înălțime întâlnită în Bușteni (înălțimea sa, alteța regală Radu, care se vede că avea o treabă de se plimba pe acolo), își aruncă privirea către mulțimea de poeziști gradați și șerpași care se întinde până, hăt, spre Zamora, și, smulgând un megafon din mâna Editorului 1, de culoarea chihlimbarului brățării Editorului 2, ia cuvântul chiar de la Editorului 7, care tocmai deschisese gura:

Radu: Uite care-i planul. Planul e că trebuie să îndeplinim, punct cu punct, scenariul ăsta. (Indicație regizorală: Radu va flutura trei file dictando, scrise de Ghiocel mărunt). Dacă ne abatem de la el, trebuie să plătim drepturi de autor. Altfel, Ghiocel ni l-a oferit gratis. În el se prevede clar și precis că: vom urca până nu vom mai putea și, ajunși acolo, vom construi în liniște și în ordine – atenție, cârcotași! – întâi o cabană, și apoi un munte. După care vom sui cabana pe munte, vom avea primul cenaclu la înălțime, și, și gata... Are cineva întrebări?
Gradat 12: De ce să ne omorâm bătând atâta drum? Nu puteam ține cenaclul la Eliad?
Radu: Gradat 12, tu ai văzut vreodată stele? N-ai văzut. Cabana asta va fi a noastră, ca și muntele. Oricare dintre noi, ori de câte ori va dori să vadă stelele acelea pe care acum nu le vede, și nu le vede pentru că sunt departe (indicație: se întoarce spre steluțari, și le zâmbește ironic), ori pentru că s-a certat cu vreun editor, oricine, repet – odată cu ecoul – pentru cei de pe Zamora, va putea veni la cabana asta ca să vadă stelele mai de aproape. Altceva?
Șerpașul 4002: (Se precizează că șerpașii sunt la prima lor ascensiune, fiind antrenați până atunci, ani de zile, la nivelul mării). De ce trebuie să cărăm schiuri, clăpari, sănii, când aici e uscat ca-n palmă?
Editorul 2 dă să răspundă, dar Radu dă mai repede:
Radu: Pentru că așa scrie în scenariu. Uite, citesc: „Se va consulta în prealabil buletinul meteo”. L-am consultat. Ca să nu plătim, că nu puneți unul banul – apropos, nu-l văd pe Claudiu – am aranjat cu Maria (Maria se îmbujorează ca Garofița Pietrei Craiului) să primim gratis de la Vasile buletinul meteo de pe Rarău. Acolo e acum zăpadă de trei metri. Așa că vă rog să vă puneți măcar clăparii – vă iert de schiuri, poate nu se prinde Ghiocel – și..., la drum.

Radu urcă primul, urmat, cam în dorul lelii, de editori și steluțari, bucuroși totuși că le cară cineva schiurile și rucsacii. Adică gradații și șerpașii care vin în urma lor, încărcați cu cele menționate deja, și cu bârnele, pietrele și cele două cuie pe care le menționăm acum, și pe deasupra, mai bine zis pe dinăuntru, plini de avântul că vor vedea și ei, în sfârșit, stelele.

Conform scenariului, la cota 1000 se face o haltă (deși calea ferată rămăsese mult în urmă, și mult în jos, odată cu Buștenii). Tot conform scenariului, într-o ceremonie scurtă, toți șerpașii sunt promovați la 100 – asta pentru că în scenariu scria că: „unde merge mia, merge și suta”, căpătând dreptul de a căra în continuare aceeași încărcătură.

Radu răsuflă ușurat: lucrurile merg bine: bârnele, săniile, cele două cuie, gradații și foștii șerpași. Editorul 3 răsuflă și el ușurat pentru că renunță să-l mai tot care în spate pe Gradatul 49. Ceilalți se ușurară și ei, care cum putu. Unul singur se ușură cu o înjurătură. Dar cum scenariul urma să fie postat pe site, înjurătura nu fu adăugată scenariului.

Urcușul continuă, pentru că drumul urmează acum Valea Jepilor. Vorba e luată din gura lui Radu și trece din gură în ureche, pe rând, ca un ecou, pe la toți: editori, gradați, foști șerpași.

Radu: Ați împachetat bine antologia? Să nu se ude dacă ninge.
Editor 1 către Editor 2: S-a împachetat antologia? Că nu vreau să-l supărăm pe Șef.
Editor 7 către Gradat 1: Băi, ai pus cartea bine? Că altfel nu mai vezi tu stele nici la cabana aia, chiar dacă scenariul ăsta tâmpit al lui Ghiocel o fi bun.
Fostul Șerpaș 333: No, nici o grijă. Am învălit-o în hârtie dată cu ceară, d-aia de învălești slana în ea. Apoi am pus-o între două bucăți de brânză.
Gradatul 140: Și n-o să ia miros?
Fostul Șerpaș 333: Apoi ce, dară, și ce dacă o mirosi o țâră brânza? Că dară nu e brânză dacă n-are miros.
Editor 1 către Radu: Fostul Șerpaș 333 zice că antologia e la loc sigur și n-o să ia miros.
Radu (liniștindu-se, mai ales că Editorul 5 își trăsese la loc hanoracul, renunțând să facă plajă topless): Conform scenariului, nu mai avem mult până să ajungem la un pârâu ... nevolnic sau năvalnic; nu se înțelege prea bine. Are ăsta un scris!
Editor 3: Șefu, dacă e nevolnic – îl sărim. Dacă-i năvalnic – punem șerpașii, pardon, foștii șerpași, să facă un pod de bârne. Care-i problema?
Radu: Și dacă scenariul e greșit, și nu e nici un pârâu?
Editor 4 (sotto voce): Îi arătăm noi lui Ghiocel!
Editor 5 (tare, de se aude până la Gradatul 140): Ghiocel iar a călcat pe bec!
Gradatul 140 către Fostul Șerpaș 1: Îl retrogradează pe Ghiocel. Scenariul e prost.
Fostul Șerpaș 5913 către Fosul Șerpaș 5912: Și noi cum mai vedem stelele?
Editorul 1 către Radu: Șefu, lumea e împărțită: unii abia așteaptă să-l razi pe Ghiocel, alții zic să-l razi, dar mai târziu, după ce-l prindem cu una mai gogonată. Pentru un pârâu, acolo...
Radu către Editorii care-l mai ascultă: Băi, nu e vorba de un pârâu, dar ăsta ne-a băgat apă în cort anul trecut, la Darea de Seamă de la Vama Veche (uite, e și un link în scenariu, la Umor de Sărbători, partea I-a, ediția a II-a, 2004, la Daniel Bratu). De-aia astă vară v-am dus în buncăr, la Agigea.
Editor 2 (mărinimos, nici el nu știe de ce): Radu, îl mai ia și pe el apa, din când în când, hai să-l iertăm pe Ghiocel.
Editor 6 (supărat): Ghiocele, eu nu zic nimic? Ce scenariu mai e și ăsta?
Editor 2 (pe același ton de mai sus): Tot nu te aude. La ora asta doarme pe fusul lui orar. N-ai decât să îl critici la comentarii, când va posta scenariul pe site. Sau să-i dai steluță.
Editor 6 (hotărât): Chiar așa am să și fac. Îl critic și îi dau și steluță. La mișto. Să văd dacă se prinde.

Din spate se transmite un vuiet ca de avalanșă pornită din vale spre piscuri. Vuietul ajunge la Radu sub forma unei epigrame semnată fără frică „Epigramiștii cârcotași”:

De urcat am mai urca,
Nu ni’e frică de-o-nnopta,
Dar, aici e tragedia,
N-om vedea, zău, poezia.

Editor 3: Șefu, eu v-am mai spus că ăștia nu trebuie încurajați. Uite, au stârnit și avalanșe inverse.
Radu: Și astea sunt în scenariu. Să vezi ce repede ajungem sus purtați de avalanșa asta.

Și într-adevăr, într-o clipită, cu megafon cu tot, dar fără brățară, că Editorul 2 și-o pierduse când îi ceruse mâna Gradatul 14, ajung la Cota 2000. Editorii abia mai respiră. Nu de efort, ci de emoție.

Editor 3: Ceva avansări, Șefu?
Radu: Îmi pare rău. Scenariul nu prevede. N-am încotro, rămân singurul la 3000.
Toți editorii oftează. Tabăra e scurtă. Tabără toți pe Radu, cu of cu tot. Cu mare trudă gradații reușesc să-l scoată din mâna lor.
Radu (ridicându-se, scuturându-se, și recuperând megafonul): Și asta era în scenariu. Mai scrie în el că retrogradez pe loc doi editori, ca să curm rebeliunea. Ia să vedem: scrie editorii 3 și 7. Promovez, conform scenariului, 45 editori noi. Citesc din scenariu, să n-am discuții.

Editorii proaspăt promovați, ca să se antreneze pentru construcția cabanei, își construiesc fiecare, la repezeală, câte o bisericuță. Gradații mârâie, le încarcă și pe acestea în spate, gândind că bine ar fi fost să nu-i promoveze pe toți șerpașii.

Pe fondul unui cer luminos, și al unor bucurii și nemulțumiri contradictorii, toate întocmai cu scenariul, se ajunge la locul construcției. Cabana este ridicată în cinci minute, patru din ele fiind irosite într-o dezbatere sterilă: unde să fie bătute cele două cuie? Cu muntele merge și mai repede, deoarece nu rămăsese nici un cui.

Cățărați unii pe umerii altora, poeziștii își trec din mână în mână cabana, până sus, la Radu, care o înfige în aclamațiile generale și în vârful muntelui.
De acum încolo, orice poezist, oricând va dori, va putea urca muntele acela, la cabana aceea, ca să vadă și el, stelele.

Ghiocel
Decembrie 4, 2005


O, `Rad` frumos



O, `Rad` frumos, o `Rad` frumos,
cu site-ul galben-verde,
pentru poporul credincios
tu urma nu ți-o pierde…
O, `Rad` frumos, o `Rad` frumos,
cu site-ul galben-verde…

O, `Rad` frumos, o `Rad` frumos,
și plin de luminițe,
cobori în lumea de mai jos
sau câteva pernițe…
O, `Rad` frumos, o `Rad` frumos,
și plin de luminițe…

O, `Rad` frumos, o `Rad` frumos,
aprinde-o lumânare,

de fiecare rebel scos,
cu șuturi în spinare…
O, `Rad` frumos, o `Rad` frumos,
aprinde-o lumânare…

O, `Rad` frumos, o `Rad` frumos,
cu fruntea în byte-ală,
apleacă-te spre site duios,
fără de socoteală…
O, `Rad` frumos, o `Rad` frumos,
cu fruntea în byte-ală…

O, `Rad` frumos, o `Rad` frumos,
cu vârful până-n cer, de
vei ninge doar cu zahăr tos
nu vei mai știi de “merde”…
O, `Rad` frumos, o `Rad` frumos,
tu urma nu ți-o pierde…
Daniel Bratu



Remușcare de colindător

Moș Ajunu-i dat de sus
dar tu drace coada-ți bagi
ca-n loc să-l am spre Iisus
gându-mi e doar la colaci

Dumitru Genuneanu




Câte stele sunt pe cer...

Motto
Iar steluța cea de sus
Oare ce-o avea de spus ?
Poezia, spune ea,
Se măsoară cu o stea.




Dezamăgit, mă ridic din fața monitorului. De doi- trei ani postez poezii și proze pe poezie.ro. Toată lumea e plină de steluțe, eu nimic. Și asta deși, de câte ori îi arăt cuiva ultima mea operă și întreb înfrigurat:
- Ce părere ai ?
toată lumea se uită fix în ochii mei și îmi răspunde invariabil, fără să clipească:
- Excepțional !

Închid calculatorul și deschid geamul. Plutesc către mine fulgi mari de zăpadă, se apropie Crăciunul. De afară se aud glasuri cristaline:

Steaua sus răsare
Ca o taină mare !

- Mda, mormăi eu. Taină mare… Ãștia or fi postat și ei ceva pe poezie.ro.

Închid geamul și deschid televizorul. E un film vechi, mi se pare o comedie cunoscută. Mă uit în program: Alerg după o stea. Nu se poate. S-au vorbit cu toții.

Închid televizorul și nu mai deschid nimic. Îmi aduc aminte că fiica mea mă rugase să o ajut la Limba Română unde avea o compunere, ceva de genul “Poezia de dragoste în lirica eminesciană”. Caut volumul cu poezii de Eminescu, cea mai ferfenițită carte din casă. Încep să citesc. Citesc și nu-mi vine să cred. Se pare că Eminescu suferise de aceeași boală, nu-i dădea nimeni steluțe. Citez câteva pasaje semnificative:

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă…

Ochii mei nălțam visători la steaua
Singurătății.

Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
Până ce pier.

Dar nostalgia după stelele neprimite se transformă ăn acțiune. Începe să le vâneze:

Un cer de stele dedesupt,
Deasupră-i cer de stele.
Părea un fulger nentrerupt
Rătăcitor prin ele.

Durerea e amplificată de faptul ca “turme” de poeți primesc stele:

Sara pe deal buciumul sună cu jale
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale.

La un moment dat are o relație cu o doamnă editor:

Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei
Femeie între stele și stea între femei.

Mă intriga un vers:

Pe bolta alburie o stea nu se arată
Departe doară luna cea galbenă – o pată.

Că nu se arată nici o stea mi-era clar. Mi se întâmplase și mie. Dar luna, care o fi semnificația ei ? Am mai citit și m-am lămurit: era vorba de Herineanul de pe vremea lui.

Cum e fecioara între sfinți
Și luna între stele.

Am adormit liniștit. Dacă și Eminescu…


Dan Norea




Urare de iar-n-am


Va să plouă cu steluțe
Să se cutremure satul
Vin și eu în izmenuțe
De mă primiți cu uratul

Semne bune anul are
Dar e greu a le vedea
Și v-aș cere de mâncare
Însă mi-i c-ați refuza

Dar măcar un zâmbet mare
Și un loc de editor
De mi-ați da și-o-mbrățișare
Aș aplauda în cor

Da’ hai, nu mă luați în seamă
Că-i târziu și eu mi-s mic
Că mai bine-mi dați o damă
Și n-am să mai zic nimic

Hai, să plouă cu steluțe
Să tresalte poezia
Iară despre izmenuțe
Auzi, gata cu prostia!

Daniel Dinescu




Credeți în Moș Crăciun?

Orice asemănare cu un bine-cunoscut banc este reala,orice asemănare cu realitatea este un banc răsuflat.



La Agigea, astă vară,
O poetă (nu spui care!)
A ieșit așa, -ntr-o seară
Singurică la plimbare.

Pe cînd ea pășea agale,
(La momentul oportun)
S-a-ntîmplat să-i iasă-n cale
Chiar numitul Moș Crăciun.

\"Moș Crăciun?! Tu ești, măi nene?\"
Întrebă surprinsă doamna.
\"Păi ce cați așa devreme
Că doar n-a venit nici toamna?”

\"Uite care este treaba,
De aproape-o săptămînă
Nu puteam să stau degeaba
Și mi-am luat un job de... zînă.

De atunci, copilă dragă,
La fetițe mă opresc,
Nu cu daruri în desagă
Ci dorințe să-mplinesc.

Trei la numar, ca-n poveste,
Le realizez doar dacă
Mie, fără de proteste,
Una or să-mi satisfacă.

Ia așează-mi-te-n poală
Și șoptește-mi ce-ți dorești
C-am așa o bănuială
Că la multe îmi rîvnesti.\"

\"Moșule, eu scriu poeme,
De cu seara pînă-n zori.
Dar îți spun, inima-mi geme
Că nu am admiratori.

\"Te rezolv fin si discret:
De acum, orice vei scrie
Va avea pe internet
Accesări măcar o mie!\"

\"Bravo moșu’! Păi atunci
N-o să-mi mai încap în piele.
Ce-ar fi ca să îmi arunci
Și vreo patru pumni de stele?\"

\"Stele roșii sau gălbui
Vei avea cu prisosință.
Haide, spune-i moșului
Care-i ultima dorință.\"

\"Mi-aș dori... să fiu ca Nia,
Editor pe site-ul tău...
Oooops... pardon... pe AGONIA,
Să fiu înger sau călău.\"

\"Păi de mîine, ai, n-ai treabă,
Te voi pune, vrei nu vrei,
Nu ca Nia, mai degrabă
Chiar în locul dumneaei.\"

\"Ah, ce bine, Moș Crăciune,
Plină-s de recunoștință.
Cum ești \'nalt și încă june,
Îți accept orice dorință!\"

\"Vezi tu, pofta mea secretă
E ca moșul să te-adore
Că n-a mai avut poetă

De .. ho...ho... vreo patru ore!\"

................................................
C E N Z U R A T
................................................

Șade Moșu-ntins pe spate,
Bînd nostalgic din lulea,
Se ridic-apoi pe coate,
Se întoarce înspre ea

Și-i șoptește-așa, în șagă:
\"Fata taichii, cum să-ți spun...
Tu, la vîrsta asta, dragă,
Tot mai crezi în Moș Crăciun?\"

***

Poanta-i veche, vorba ceea,
Însă eu rămîn uimit:
Cum, dorința cea de-a treia,
Totuși... s-a îndeplinit?!

Jupp B.Itter


Cine se ascunde în spatele lui Moș Crăciun?

Pe mesageria internă a fermei lui Moș Crăciun, în timpul unei conferințe top secret au fost schimbate fețe-fețișoare, îmbrățișări, pupicei și ghionturi politicoase în urma cărora Spiridușul Unu a fost autopropus să apuce renul de coarne cu mîna Spiridușului Doi, aplicând terapii convenționale de șoc și necovenționale de resuscitare a Moșului căzut într-o stare depresivo-agresiv-incertă.
Spiriduș Unu cântărește lucrurile sărind când pe un picior când pe altul apoi cu atitudinea \"cum i-o fi mamei așa i-o fi și tatei\", sare pe amîndouă călcâiele și:
- Moșșș Crăciuuun... Moșșș...îîî...îîîî de ce ești așa supărat?
- Ufff, Unule măi, sunt în agonie , răspunde Moșul trăgându-se de mustață cu nădejde.
- Știu asta! Iaca! se împlinește un an acu’ de Crăciun de când... (oftat din rărunchi de spiriduș necăjit rău, da’ rău de tot!) Nu tu plimbări cu sănioaaara, nu tu poezii cu iepuraaași, nu tu participări la salonul de inventicăăă, nu tu o vorbă bunăăăă, nu tu...
- Are cineva ceva să-mi reproșeze???( vocea moșului bubuie prin colțuri, raftul cu jucării se clatină periculos, zece spiriduși se reped să-l sprijine înapoi de perete)
Unu se pierde printre emoții și rozându-și două unghii în același timp.
- Nuuu.. ah!... eh!... nu.... Mama Crăciunița zice însă că...
- Ce zice?
- Că...(roșu tot ca un ou de Paști)... nu... mai.
- Nu mai ce?
Moșul se ridică și-l privește amenințător.
- Pfi- fii- fi pi... pi pfii! Am uitat, ia te uită! Cred că m-a tras curentul.
- Curentul, ai? Ho, ho ho! Să vezi mătăluță cum ți-o fi când te-oi trage eu de urechi!!
Unu se apucă îngrijorat de urechile lunguiețe.
-Vorbește, Unule, vorbește despre subiectul predicatului altfel te bag la off-topic!
- Nu mai zic nimic! Închid pagina de comentarii!
- Te bag în pagina de autor și nu mai ieși pană nu te cumințești!
- Nu-i democratic! Moș Crăciun ești un... tiran!
- Dau cu tine de pămînt auzi? Te bag în atelier... Te... anunț oficial: de astăzi Spiridușule Unu te vei numi Spiriduș Minus Unu!!!
Burțile cele doi se ating periculos. Alți spiriduși își părăsesc băncuțele și privesc speriați
- Îmi iau jucăriile și plec! anunță Unu aranjîndu-și suvița scăpată din scufie.
- Ete na! Pagubă în poiana cu ciuperci...
Scena se lățește brusc, Moș Craciun privește pe geam de parca îl vede prima dată, Spiriduș Unu, trage un cufăr unde, încearcă de-a valma să înghesuie jucării, ceilalți spiriduși discută în șoapta:
- Vaaai, pleacă Unu!
- Greșit! Pleacă Minus Unu, să luam aminte, dragii miei!
- Păi da, tot aia.
- Greșit, e aia dar o aia cu minus, să luam aminte, dragii miei!
- Vaaai, vaai!
- De ce plîngi?
- Hîîî, nu știu așa îmi vine.
- Greșit, așa îmi vine și mie!
În curînd molima se întinde, toți spiridușii se pun pe plâns. Un bocet general se înalță ca un fum gras pe deasupra capetelor.
Ușa se deschide furtunos și în cadrul ei apare Mama Crăciuniță .

- Vinovatul numărul unu la mine, pas alergător!
Toți spiridușii incearcă să-și bage capul în cufărul Unului, Moș Crăciun rămâne pe dinafară, față-n față cu sucitorul Crăciuniței.
- Privește biiine în ochii mei...


De aici încolo vom taia coloana sonoră, pentru că ar putea citi și vreun copil care, încă nu a aflat că în spatele fiecărui bărbat important se află o femeie cu sucitor.
Se povestește că Moșului i-a fost restricționat accesul la internet pe o perioada de trei luni, că Spiriduș Unu a devenit Spiriduș Plus Unu și a preluat temporar conducerea fermei pînă la întoarcerea familiei Crăciun din a țâșpea lună de miere.
Se mai zice că de sub mantia Moșului s-ar fi zărit colțul unui laptop wireless...ssst! și că bântuie în continuare clonat, pe coridoarele Agoniei, fredonând mereu un soi de cîntecel:
Cele rele să se spele,
Cele bune să se adune!

Ina Cirlan



Moș Crăciun cu barbă albă...



Moș Crăciun cu barbă albă
Și cu reni la săniuță,
Să-mi aduci, de vrei matale,
Mâine-o altă săbiuță!

Aia veche e tocită
Și mă-neacă tare-amaru’
Că sunt dusă în ispită
Să epigrămesc cu paru’!

Lui Rotaru să-i aduci
Știi, așa în bășcălie
Ia, acolo vreo doi cuci
Și-ace duble-n gămălie.

Lui Diviza, că mi-a spus
Dacă tot ajungi prin zonă,
Ce-i lipsește lui nespus:
O Stalinskaia…de-o tonă!

Și lui Jupp, că am aflat
Eu, cu mintea mea îngustă
Cum, că s-a mai răsuflat
Adă-i deci, o altă fustă!

Pentru Cali, berechet!
(Că-s de el amorezată)
Coji tratate cu Colgate!
(Vechea-i cam ovalizată)

Lui Genu, peste ocean
Adă-i, fără tevatură
Că tot plânge de vreun an
Cum că n-are înc-o gură.

Lui Sorin Epigramistu’,
(Poate doar mata îl schimbi,
C-a uitat și acatistu’),
Un clopot cu zece limbi.

Iar Anduței…(Se putea
Să-mi las sora în eclipsă?!)
La ureche-ți spun ce vrea
Și să știi, că duce-o lipsăă!

Lui Dănuț, cel pus pe poantă,
Cinci catrene avizate
Și-un cap nou. De imprimantă,
C-are două, da-s uzate.

Elei, stai să nu le-ncurc,

De-nălțime mult redus
Un năsuc ! Doar nu ești turc:
Ãla vechi e-un pic prea sus!

Cică, am limbaj vulgar
Iar prin pagină-mi nu poate
Să mai treacă, e murdar
Și am texte rupte-n coate!

Rudy, Horia, Dan Brat’
Cum schiază-n altă pistă,
Mi-e că s-au cam supărat
Si deci i-am tăiat din listă!

Cum vezi, lista-i tare lungă,
Dar îți schiopăteaz-un ren,
Timpul nu o să-ți ajungă
Și, ia zi, viza-i Schengen?

Când mai vii în Agonie,
Dă-mi și mie semn, un bip!
Daruri într-o nebunie
Poți s-aduci ! Da’ vii c-un jeep!


Atropa Belladona


Cocoșul și Câinele

(fabulă agonico-revelionistică)



La răspântie de ani
S-au trezit pe Agonia
Un Cocoș de Ceamurlia
Și un Câine de Ciocani.*

Cu-aviara lui de gripă,
Cocoșelul cel boghet
Șchiopăta de o aripă
Ca poemele pe net.

Dar și Câinele, pot spune,
Rău fusese scărmănat:
De hingheri ca prin minune
A scăpat necenzurat.**

Și Dulăul, și Cocoșul
Se jurau cu glas avan
(De sub brad s-audă Moșul)
Că se trag de la Traian.

Ce au tras de la Traian
Nu vroiau să spună azi,
Când se dă câte-un ciolan
Și sub mese, și sub brazi.

Dar privind la câine sceptic,
Pasărea i-a spus ritos:
- Dacă n-ai un antiseptic
Nu te-atinge, bre, de os!

Până nu și-au dat cu paru’,
Spun ce-arată expertiza:
E cocoșul lui Rotaru.***
Cu dulăul lui Diviza.****

Ãst cocoș de Ceamurlia
Se descurcă ideal:
S-a ascuns pe Agonia
În coteț la Special.


Și dulăul lui Diviza
E la fel de năzdrăvan,
Pentru State-și face viza
Ajutat de Genunean.

I-a lătrat în epigrame
Adevărul său cel trist:
În Moldova mori de foame
C-un stăpân epigramist.

Dar mă tem eu că acolo
Îl așteaptă ani mai grei:
Nea Mitică-i un Apollo
Doar cu ochii pe femei.

De cocoșul lui Rotaru
Ce rămâne să mai spun:
De când cu-antiaviaru’
Nici de răcituri nu-i bun.

Anul lui Cocoș se duce
Și pân’ n-am sfârșit repriza,
Azi urarea ne-o aduce
Câinele lui nea Diviza.

Iar în anul care vine,
Vă doresc s-aveți la fel
La o limbă cu măsline
Răcituri de cocoșel.

Cocoșei sau găinușe,
De-o potrivă de gustoși,
Principalul, vorba tușei,
Ei să fie sănătoși!

Și vă mai urez: de mâine,
Să vedem la guvernare
Și la piață și-n ziare
Mai puține cozi de câine!

___________________
* Ciocana – sector al Chișinăului unde
locuiesc majoritatea poeților, inclusiv hose
pablo și papu as.
** vezi epigrama papu asului:

La noua columnă a lui Traian

Zidind pe câmpul de bătaie
Columnă mândră de granit,
N-o va stropi nici o potaie...
Din cele care le-a stârpit.


*** îl știți
**** îl găsiți pe siteul agonia.ro. A scris
despre el și Dumitru Cioaca Genuneanu

Ion Diviza

Urătură

Mulți ani, mulți bani,
Spaimă-n dușmani.
Viață lungă,
Bani în pungă
Pe tot anul să v-ajungă,
Spor la toate
Ce sunt cu dreptate,
Fericire, norocire,
Peste-ntreaga fire.
Bucurie la chirie
Și cu flori la pălărie,
Oi lânoase, vaci lăptoase
Și fete frumoase.
Pești în baltă, lemn sub daltă
Și-o mândruță-naltă.
Și fânețe, și ospețe
Cu iubite fețe.
Chef la tinerețe și la bătrânețe.
Minte-n școală, carne-n oală
Sănătate fără boală.
Haine nouă, grâu când plouă
Și găini cu ouă.
Dă Doamne și nouă.
Anu-acesta-n țara noastră
Bogăția să sporească.






***
Mulțumim lui Laurențiu Orășanu pentru inițierea și coordonarea proiectului