Paul Bogdan

Iar ne întâlnim la tragedie, pe lângă morți cu punga de floricele, bombardați din toate părțile de spectacolul presei. Umbrărescu, etichetat sarcastic de unii presași cu renumele de „antreprenor

Am întâlnit homosexuali în rândul clerului. De toate felurile și confesiunile, de toate vârstele, situați pe toată scara ierarhică de sus până jos. Unii erau discreți, alții voiau să înființeze

Îngerul treptelor mele dinspre Dumnezeu a obosit așa cum au obosit toate luminile care mi-au poposit vreodată în ochi. Am sufletul prea greu pentru umerii unui înger și mâna mult prea aspră

„Nu iubi prea mult, există ură! Nu urî prea mult, există iubire!” Mi-ați trecut prin viață fiecare după felul vostru de-a fi și, până acum, n-am învățat a vă urî pănă la capăt. Vă port

Sunt ca un munte rupt de Dumnezeu în joacă, în clipa când și Dânsul o fi fost plictisit de-atâta lipsă de grijă din partea-mi. Degeaba îmi privești pieptul, iubito, Bunul lovește prin

Am vizionat ieri apariția televizată a unuia dintre cei mai capabili oameni din BOR, a părintelui Constantin Necula, un om al cărui model de interacțiune, după opinia mea, ar trebui să fie singurul

Se încovoaie cerul sub iubirea Ta, Doamne, apăsându-mi pe umeri. Ca să mă ridic, nu pot. Ca să cad, nu voiești. Ca să trăiesc, depinde de acele aripi cu care m-am născut din foc, ascunse

Dumnezeu nu a obosit! I-am alunecat printre degete în lume, iar El curăță stâncile, ceața și alte dureri din drumul meu, ca măcar căderea să-mi fie ușoară, dacă tot am ales să mă duc.

Clopotele acestea sunt făurite din carne, gem la atingere, nu urlă când cheamă. Dintre coastele mele se preling sunetele lor sfărâmate de teamă, se aud rostindu-și numele cu o voce

„Când ai plecat, mi-a spus, pământul s-a rupt de albastrul de sus cu o îndârjire firească, cât ai pune geană pe geană, timpul se oprise țintuindu-te-ntre clipe ca pe un cuvânt înfipt

Ninge cu greutate într-o iarnă firească de parcă viața din mine n-ar fi de ajunsă povară iar tu, albăstruie-amară, ca și cum ai fi un fel de aer, te încovoi pe trupul meu ca o șoaptă, cu

Este o femeie pe care o iubești cu teama de a o pierde și pe care te căznești să o împietrești în literă (încă din timpul când sentimentele nu sunt cuvinte) cu egoism masculin, cu

Îmi pipăia coasta, dar rănile mele nu erau acolo, nu mai pășisem pe apă. Nu mai aveam îngeri nici să-i beau în sângeapă, de-a dușca, sau să-i încarc în plumbi să-i trag în sus cu

Tata a murit la timpul său, într-o zi de octombrie. Sar în mormânt înjurând groparii neîndemânateci. Trupul tatei se izbește de pereții de lemn cu sunete seci, atât de rece și-atât de

Dumitru Gorzo, Ilies Gorzo – “Cartea Sudata” Octombrie 30 – Noiembrie 15, 2009 Vernisaj / Lansare: Octombrie 30, 2009, 6-9Pm, Centrul National al Dansului Bucuresti Galeria SLAG

În ziua în care se împlinesc 31 de ani de refugiu politic pentru Paul Goma și familia sa, cetățeanul de onoare al limbii române va fi prezent între noi prin cărțile sale.

În numărul 5287, al ziarului Evenimentul zilei, citim, referitor la intentarea de proces, de către dl prof. dr. N. Manolescu, Președinte al USR, colegului său, scriitorul și membru al Consiliului de