Poezia

Personalizarea poeziei prin "femeia care îi bucură pe alții" o arată ca lipsită de inteligență. Prin însăși definiția genului, inteligența rămâne calitatea ce o identifică. În imaginarul masculin femeia nu este rațională, doar senzorială. Marii poeți sunt bărbați, așadar unde este rațiunea definirii poeziei ca femeie? Poezia este forma cea mai înaltă de abstractizare a inteligenței umane. Dixit Nicu al Popii!

Interesantă filozofie... Nici prin cap nu mi-au trecut aceste concluzii exegetice. Cum este firesc, fiecare cititor înțelege textul în felul său. Ceea ce mă bucură, deoarece, denotă faptul că textul poate căpăta valențe multiple, căpătând conținut chiar și atunci când se pare că nu-l are. Un autor care își explică textul nu face decât să îngusteze cu brutalitate imaginația cititorului. Prin urmare, nu pot decât să vă mulțumesc de trecere.

mi cer scuze, dar fără să citesc textul de mai sus
am încropit și eu o poezioară asemănătoare...
Ar trebui s-o șterg, cinstit vorbind,
dar tare nu mă lasă inima...

Să vedem ce mai spun și alții...

Toate bune!