Poezie
Bijuterie
2 min lectură·
Mediu
Nu știu unde să te port pe trup.
Pe deget,
în urechea dreaptă,
pe piept sau în jurul gleznei;
îmi stai oriunde bine,
te prinzi pe mine ca o nălucă aurie cu nuanțe fine.
Ești toată o montură,
o lucrare filigranată
în care atârnă când ușor când greu
pietre,
prinse în gheare
de metale rare.
Eu le-am pus acolo după culoare.
Pe câteva,
vișinii,
dintre cele ce au nuanțe mai vii,
ți le-am țintuit pe buze,
brutal,
cu lovituri scurte,
mărunte,
pentru ca zâmbetul tău
și sărutul
să fie și ele violente
sau,
de oboseala și plăcere,
să fie fericite și lente.
Altele,
alte pietre,
poate mai în verde
proaspăt bătând,
ți le-am prins în nara dreaptă
și nara stângă,
ca adulmecând de departe să simți,
miasma-mi nătângă,
de bărbat stând la pândă,
verde,
crud
ca și cristalele alea de un verde plăpând.
Cele mai strălucitoare,
din acelea dintre care
se alege în alte lumi pentru viață un soare,
îți stăteau bine în pupilă
și-ți dau acum un aer abstract
de felină copilă,
de nevinovată-atroce,
de infantilă-feroce.
Câte două-trei,
azurii,
dintre acelea albastre-albastre,
îți stau în ureche cercei
și,
aninate de ei,
irizații,
cunoscute senzații,
stau șoaptele mele
ce te ridică în astre,
acele lumini pictate pe tavanul
camerei noastre.
Mai ai vreo două în sprânceană,
în geană,
în păr,
în obraji și în bărbia
mușcată și rumenită
și eu încă nu știu cum să te port.
Te învârt pe toate părțile,
îți iubesc forma și culorile,
te mai șlefuiesc
și ca un ageamiu,
ca un netot,
îți mai schimb zilnic câteva pietre
și te port peste tot.
Pan
9.10.2002
0176.314
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 270
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 73
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Bogdan. “Bijuterie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-bogdan/poezie/27650/bijuterieComentarii (17)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NS
0
AB
mi-a placut mult ideea. atat de mult ca s-ar putea sa iti cer drepturi de autor si sa o transcriu eu insumi mai tarziu. imi bat de ceva vreme capul pentru a gasi o analogie la o poezioara mai veche.
ce mi-a displacut este portiunea:
Altele,
alte pietre,
poate mai în verde
proaspăt bătând,
ți le-am prins în nara dreaptă
și nara stângă,
ca adulmecând de departe să simți,
miasma-mi nătângă,
de bărbat stând la pândă,
verde,
crud
ca și cristalele alea de un verde plăpând.
Cele mai strălucitoare,
din acelea dintre care
se alege în alte lumi pentru viață un soare,
in impotenta mea vizuala pana sa ma dumiresc ce cauta smaraldele alea in nas am crezut ca-i vorba de un guturai si o penurie de batiste
ultimele trei versuri - alea ce soarele si in special al doilea (din acelea dintre care) sunt foarte slab finisate, aducand mai mult a ghiul decat a giuvaer.
in plus ultimul vers suna cam zbanghiu -
incearca sa-l citesti cu glas baritonal si ai sa observi ca datorita lui TE POrT, pesTE TOT isi pierde din vigoarea necesara unui ultim vers.
ar mai fi
Câte două-trei,
azurii,
dintre acelea albastre-albastre,
îți stau în ureche cercei
și,
aninate de ei,
portiunea asta este deficitara la capitolul lichide. adica mai mult sta scrasnind din dinti decat sa curga - prea multe fragmentari - patru virgule delimitand cinci portiuni in sase versuri.
post scriptum
ar mai putea lipsi si-ul din
și eu încă nu știu cum să te port.
dar asta-i asa un amanunt de final.
ce mi-a displacut este portiunea:
Altele,
alte pietre,
poate mai în verde
proaspăt bătând,
ți le-am prins în nara dreaptă
și nara stângă,
ca adulmecând de departe să simți,
miasma-mi nătângă,
de bărbat stând la pândă,
verde,
crud
ca și cristalele alea de un verde plăpând.
Cele mai strălucitoare,
din acelea dintre care
se alege în alte lumi pentru viață un soare,
in impotenta mea vizuala pana sa ma dumiresc ce cauta smaraldele alea in nas am crezut ca-i vorba de un guturai si o penurie de batiste
ultimele trei versuri - alea ce soarele si in special al doilea (din acelea dintre care) sunt foarte slab finisate, aducand mai mult a ghiul decat a giuvaer.
in plus ultimul vers suna cam zbanghiu -
incearca sa-l citesti cu glas baritonal si ai sa observi ca datorita lui TE POrT, pesTE TOT isi pierde din vigoarea necesara unui ultim vers.
ar mai fi
Câte două-trei,
azurii,
dintre acelea albastre-albastre,
îți stau în ureche cercei
și,
aninate de ei,
portiunea asta este deficitara la capitolul lichide. adica mai mult sta scrasnind din dinti decat sa curga - prea multe fragmentari - patru virgule delimitand cinci portiuni in sase versuri.
post scriptum
ar mai putea lipsi si-ul din
și eu încă nu știu cum să te port.
dar asta-i asa un amanunt de final.
0
Vă mulțumesc mult fetelor pentru aprecieri:)
Alex, verdele-i ăla ce înseamnă prospătură la nas... ca să-mi înțelegi poezia, tu care ești alto, nu mai citi cu voce tare și baritonală că eu sunt tenor. Fă și tu legătura între metafore că nu-i greu:)
Alex, verdele-i ăla ce înseamnă prospătură la nas... ca să-mi înțelegi poezia, tu care ești alto, nu mai citi cu voce tare și baritonală că eu sunt tenor. Fă și tu legătura între metafore că nu-i greu:)
0
Nu poarta că-i ușă. Iartă-mă, la un comentariu atât de lung nu trebea să dau cu paru... scuze de căpoșenia împărtășită:)
0
Distincție acordată
Sunt gelos până peste poate.
Întâi pentru că această bijuterie de poezie este a domniei tale și nu a mea. Pe urmă nu mai contează de ce sunt gelos. Doamne ce frumos iubești!
Întâi pentru că această bijuterie de poezie este a domniei tale și nu a mea. Pe urmă nu mai contează de ce sunt gelos. Doamne ce frumos iubești!
0
Heiii, steluta la comentarii s-a mai vazut?? Adrian ar merita, mai rar sa auzi asa ceva din gura de barbat.
Ma bucur ca am tras bine piciorul. :)))
Ma bucur ca am tras bine piciorul. :)))
0
Incerc si eu un comentariu, de la \"ground 0\".
Mi-a delectat toate simturile, chiar si cel ce deobicei ignora bijuteriile. Am simtit cum se scorojeste tavanul, intocmai ca o oglinda care reflecta atatea.
Mi-a amintit de instinctul ancestral (scuzati limbajul ingineresc, sau ma rog, nepoetic) al vanatorului (aici e cred momentul in care Adrian a inceput sa dea semne de gelozie).
Si mi-a confirmat teoria (de altfel, neoriginala) ca fiinta iubita e creatia celui ce iubeste.
Ai creat o poezie foarte iubita.
Mi-a delectat toate simturile, chiar si cel ce deobicei ignora bijuteriile. Am simtit cum se scorojeste tavanul, intocmai ca o oglinda care reflecta atatea.
Mi-a amintit de instinctul ancestral (scuzati limbajul ingineresc, sau ma rog, nepoetic) al vanatorului (aici e cred momentul in care Adrian a inceput sa dea semne de gelozie).
Si mi-a confirmat teoria (de altfel, neoriginala) ca fiinta iubita e creatia celui ce iubeste.
Ai creat o poezie foarte iubita.
0
Maestre Pane, avem un critic in Craiova, Nicolae Coande, care m-a atentionat cindva ca trebuie sa mai lucrez pe texte, unele poeme sa le mai \"lamuresc\".
Citindu-ti creatia imi dau seam ca ai un stil al tau de a \"lamuri\" poemele, asa cum i-ar placea maestrului Nicu Coande... cred...sint convins ca si cu iubita tot asa temeinic procedezi... asta da arta!
Citindu-ti creatia imi dau seam ca ai un stil al tau de a \"lamuri\" poemele, asa cum i-ar placea maestrului Nicu Coande... cred...sint convins ca si cu iubita tot asa temeinic procedezi... asta da arta!
0
Distincție acordată
Am citit-o de zece ori.
Ideea e superba.
Realizarea - n-o mai \"slefui\", las-o asa. E o poezie scrisa din dragoste, din suflet.
Reiau si acum, anumite pasaje, in special strofa \"cele doua-trei azurii...\"
Ideea e superba.
Realizarea - n-o mai \"slefui\", las-o asa. E o poezie scrisa din dragoste, din suflet.
Reiau si acum, anumite pasaje, in special strofa \"cele doua-trei azurii...\"
0
DM
Tare frumoase sunt poeziile matale de-o vreme incoace... As putea sa le pun o steluta dar mi-s prea dragi.
0
Distincție acordată
Maestre Pan, îți urez să te țină inspirația asta cît mai mult, că tare bine le zici. Cred că ai vrut să spui totul, e puțin cam lungă, dar oricum îmi place.
Dar să știi că în ce privește finalul îi dau dreptate lui Alex.
Dar să știi că în ce privește finalul îi dau dreptate lui Alex.
0
Superba este aceasta \"bijuterie\" si gasesti niste rime absolut fenomenale. Sa inteleg ca bijuteria asta e intr-o oarecare masura Dumnezeu, care, atunci cand ne simtim curati in interior, ne sta bine alaturi de el oriunde s-ar pune?
O steluta cu multa bucurie.
O steluta cu multa bucurie.
0
Pane, cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care mi-as fi putut-o imagina! Mi s-a lipit de suflet, si-acolo o s-o tin, ca doar e toata o piatra pretioasa!
0
Distincție acordată
Splendide, ideea, redactarea, trăirile care au generat poema! Mă alătur grupului de admiratori.
0

Imi place, dintre ultimele tale poezii asta e de departe cea care imi place mai mult. Am impresia ca ai mai atins \"subiectul\" si alta data, dar asta imi pare reusita-reusita (subiectul bijuteriilor). Na , uite ca gindesc si eu o bijuterie de steluta galbena-galbena si stralucitoare, vezi tu ce faci cu ea. :))