Îngerul treptelor dinspre Dumnezeu
Îngerul treptelor mele dinspre Dumnezeu a obosit așa cum au obosit toate luminile care mi-au poposit vreodată în ochi. Am sufletul prea greu pentru umerii unui înger și mâna mult prea aspră
PBPaul BogdanViața ca un proverb
„Nu iubi prea mult, există ură! Nu urî prea mult, există iubire!” Mi-ați trecut prin viață fiecare după felul vostru de-a fi și, până acum, n-am învățat a vă urî pănă la capăt. Vă port
PBPaul BogdanÎn glumă, iubito
Sunt ca un munte rupt de Dumnezeu în joacă, în clipa când și Dânsul o fi fost plictisit de-atâta lipsă de grijă din partea-mi. Degeaba îmi privești pieptul, iubito, Bunul lovește prin
PBPaul BogdanLupta
Se încovoaie cerul sub iubirea Ta, Doamne, apăsându-mi pe umeri. Ca să mă ridic, nu pot. Ca să cad, nu voiești. Ca să trăiesc, depinde de acele aripi cu care m-am născut din foc, ascunse
PBPaul BogdanCădere liberă
Dumnezeu nu a obosit! I-am alunecat printre degete în lume, iar El curăță stâncile, ceața și alte dureri din drumul meu, ca măcar căderea să-mi fie ușoară, dacă tot am ales să mă duc.
PBPaul BogdanGlasuri
Clopotele acestea sunt făurite din carne, gem la atingere, nu urlă când cheamă. Dintre coastele mele se preling sunetele lor sfărâmate de teamă, se aud rostindu-și numele cu o voce
PBPaul BogdanAproape imposibil
„Când ai plecat, mi-a spus, pământul s-a rupt de albastrul de sus cu o îndârjire firească, cât ai pune geană pe geană, timpul se oprise țintuindu-te-ntre clipe ca pe un cuvânt înfipt
PBPaul BogdanIluzie de iarnă
Ninge cu greutate într-o iarnă firească de parcă viața din mine n-ar fi de ajunsă povară iar tu, albăstruie-amară, ca și cum ai fi un fel de aer, te încovoi pe trupul meu ca o șoaptă, cu
PBPaul BogdanPoezia
Este o femeie pe care o iubești cu teama de a o pierde și pe care te căznești să o împietrești în literă (încă din timpul când sentimentele nu sunt cuvinte) cu egoism masculin, cu
PBPaul BogdanÎnainte de ultima clipă
Îmi pipăia coasta, dar rănile mele nu erau acolo, nu mai pășisem pe apă. Nu mai aveam îngeri nici să-i beau în sângeapă, de-a dușca, sau să-i încarc în plumbi să-i trag în sus cu
PBPaul BogdanHrană
- Nimeni nu mai poate ține întunericul în căușul palmelor ca într-un melc în care marea se ascultă. Din liniile vieții izvorăște lumina ca o nevoie de mântuire acută. Se revarsă. Peste lume se
PBPaul BogdanÎn octombrie
Tata a murit la timpul său, într-o zi de octombrie. Sar în mormânt înjurând groparii neîndemânateci. Trupul tatei se izbește de pereții de lemn cu sunete seci, atât de rece și-atât de
PBPaul BogdanNici prin mintea păsării
Aș putea să supraviețuiesc, desigur! Să-mi încordez mușchii brațelor prinzând lumea de gât sau din dreptul mațelor, să mi-o aduc în dreptul ochilor și să mă uit scârbit în ea... să o
PBPaul BogdanDincolo
Pe cer există doar aer și astre. Dincolo, cu mult mai mult de atât, încât, tot ce ne-am putea imagina vreodată, privind afară din ungherele noastre, ar fi ca o clipire de pleoapă a lui
PBPaul BogdanIată
Trec prin lume ca printr-o lumină grea de secunde. Mi se scurge umbra printre pietre-n țărână, mi se ascunde tulburată de atâta singurătate, de atâta veșnicie. Stă ghemuită pe un pumn de
PBPaul BogdanFiri
Bărbatul îi pune mereu stavilă, piedică, bariere... sau inventează tu cuvântul, împotriva a ceea ce înseamnă a fi femeie. Noi, bărbații, avem altă aritmetică. Matematica noastră
PBPaul Bogdanfiri
Bărbatul îi pune mereu stavilă, piedică, bariere... sau inventează tu cuvântul, împotriva a ceea ce înseamnă a fi femeie. Noi, bărbații, avem altă aritmetică. Matematica noastră
PBPaul BogdanAna
Își dorea foarte mult un copil. „Îngere!”, striga, „Îngere! Îngere!” El își întorcea privirea către ea urcând mai departe. „Îngere!” Toate nopțile erau la fel, preacurate, tinere. Emanuel
PBPaul BogdanIntrospecție
În fața mea se află o femeie așezată pe podele. Are pe chip toate chipurile. Este tânără așa cum o știam. Eu, mai bătrân. De la o vârstă femeia își pierde consistența. Devine o metaforă care-ți
PBPaul BogdanDialog
Sufletul ei, curbat spre înăuntru, niciodată nu plânge, niciodată nu țipă. Crește din mine. Nu se va opri până voi arde. Mă privește în ochi precum prima femeie ce-și privea călcâiul,
PBPaul BogdanO întâmplare
Pe unii dintre noi ne-au născut pe pământ, în genunchi, căutând viața printre pietre cu mâinile umede. Mamele noastre puteau să moară din acea clipă în care totul se rescria pe țărână. Un
PBPaul BogdanIndex
Femeia mă deschide ca pe o carte umezind degetele pe limbă, îndoindu-mi carnea la colțuri, unde găsește termeni necunoscuți. Subliniază idei cu marcatorul pentru a lăsa semnele trecerii ei, a
PBPaul BogdanInstinct primar
Încă din pântecele mamei mele ținteam luând în considerare toți factorii ce m-ar fi abătut, cumva, de la drumul meu spre ucidere. Un salt imprevizibil îmi făcea tendoanele embrionare să
PBPaul BogdanDecupaj
Probabil că am devenit un clișeu astăzi dimineață sau poate am fost încadrat mai demult într-o bandă plictisitoare de mitralieră, un glonț ca oricare altul, căruia încă nu îi atârnă burta
PBPaul Bogdan