Poezie
Ana
1 min lectură·
Mediu
Își dorea foarte mult un copil.
„Îngere!”, striga, „Îngere! Îngere!”
El își întorcea privirea către ea urcând mai departe.
„Îngere!”
Toate nopțile erau la fel, preacurate,
tinere.
Emanuel a găsit-o pe câmp, se ruga ca un cântec.
Adorație.
A prins-o de față, a privit-o în pântec,
a pus-o în zid de biserici.
De atunci, din sufletul ei se naște ceva
ca o nație.
008176
0