Hrană

o steluta pentru acest poem. e alchimie , e lumina, risipa de lumina intr-un tablou scos la vedere cu miscari arcuite.
pur si simplu am tremurat la aparitia lui, felul in care e facuta aceasta miscare, de parca as fi impartit un chin in asteptarea momentului ce nu venea. sunt prea tulburata. nu pot descrie.

\"Îl hrănesc când se încumetă să se târască în mijlocul odăii,
sub umbra lămpii,
ca în unica insulă de liniște din lume unde nu are stăpân.
E tulburat atunci când se satură, se simte nevrednic,
păcătos ca durerea din aripă. \"

Și totuși aș renunța la unele ca-uri. Comparațiile sînt reușite, deosebite chiar, doar că particula comparației trădează oarecum graba. Ultimele trei versuri sînt un poem în sine, reușit. Totdeanua am citit aici poeme bune, nici de această dată nu am fost dezamăgit. Paul, la mulți ani! Să ai cel puțin la fel de multe realizări literare ca în anul ce a trecut!
LIM.

E tulburat atunci când se satură, se simte nevrednic,
păcătos ca durerea din aripă.
N-ar mai iubi pe nimeni:
dar de sub sân curge. Lumină,
risipă.

Lumina este hrana de care avem nevoie, de care au nevoie poeții. Și găsesc minunate aceste versuri: \"Din liniile vieții izvorăște lumina ca o nevoie de mântuire acută\" și \"N-ar mai iubi pe nimeni, dar de sub sân curge lumină, risipă\"
M-am hrănit din această lumină cât pentru tot anul prin poarta căruia, de curând, am pășit.
Această hrană spirituală mi-a mers, de-a dreptul, în suflet.

Profit și eu de această cale de acces pentru a face urarea de
La mulți ani!

Ottilia Ardeleanu

am trecut pe aici!

\"păcătos ca durerea din aripă.\"

În acest vers este ceva care
mă întregește.

...și lumina..., cum altfel(?!),
îmi amintește de Lumina Necreată.

Îmi amintiți de Daniel Turcea,
mai vârstnicul meu prieten,
de buna lui așezare în mistic.

Să aveți un bun an nou !

nu-mi place prea tare, dar probabil ca e o chestiune de gust. probabil ca apetitul meu de aripi si lumina e cam suprasaturat.

Mulțumesc pentru comentarii. Am să iau în considerație propunerile de schimbare.

un text configuratie intre ea si el, ea - risipă de lumină, risipa de lumină - hrană pentru el. Putem numi poemul chiar \"un poem lumină\" pentru că așa apare aici dragostea, ca un glob luminos ca o sursă de energie hrănitoare, care întreține această dragoste, hrană fără de care ar avea loc o moarte luminoasă, deci, poemul are continuare, este fără sfărșit, pentru că risipa aici se vede a fi necesară.

dulceag, plus metafore cam... expirate.

remarc: \"lumina ca o nevoie de mântuire acută\", \"În ungherele camerei noastre se ascunde un bărbat\", \"E tulburat atunci când se satură, se simte nevrednic, / păcătos\".

candva, pe cand eram adolescenta, citeam la leonida lari (scria foarte bine, pe atunci) despre lumina care nu poate fi tinuta in pumn...

M-a impresionat imaginea unui trup adus aproape de postura de fetus. Mergeam prin parc ieri și mă tot gândeam la asta. Am mai întâlnit ghemuiri, genunchi la gură, dar rolul lor aici bate dincolo de o simplă estetică a chircirii, a contractării.

chiar risipa poemul acesta,ar putea sa nici nu fie. spune atatea despre aripi indurerate, despre nushce nedumeriri ale omului a carui singura scapare e iubirea care-i curge de la subsiori sub forma de iluminare

\"Nimeni nu mai poate ține întunericul în căușul palmelor
ca într-un melc în care marea se ascultă.\"
cam asta mi-a placut mie,da nu salveaza restul.
in rest la mai multa lumina.

si eu acelora nu putin miscati de: \"N-ar mai iubi pe nimeni,
dar de sub sân curge lumină, risipă.\"
mi-au placut...nu mai intreb nimic!

Sânt câteva \"unde pripite\" si prea multă \"risipă de lumină\", dar cu o atentă revizuire poate deveni un text excelent, spun asta deoarece am citit ceva mai mult de Paul Bogdan și știu că se poate.

apare ciclic, imi pare o subliniere a ideii poemului si, in ipoteza c-ar fi o scapare, nu-i neaparat nefericita.
E un poem puternic, imaginea barbatului hranit sub umbra lampii \"ca în unica insulă de liniște din lume unde nu are stăpân\" mi s-a parut extrem de originala, cu multa incarcatura sugestiva, pare genul de idee care nu poate lovi decat o singura data. Desigur, impresia de pe urma vine din senzatia ca placandu-mi atat de mult, e greu de imaginat ceva cu impact comparabil.

***
n.b. am citit cu placere, tarziu, dar merita. e ok! foarte interesant discurs. imaginea fetusului intre doua lumi. una asumata, alta necunoscuta, muta ca o cumintenie bracusiana. felicitari!

retin, ca deosebit>Cu genunchii la gură, cu picioarele strânse în brațe,
ne privește în tăcerea sa mută.

Parca incerc sa deslusesc imagini,conturul lor pe\"negativul\"unui cliseu,asa imi pare incercarea,nu cultiv entuziasmul celor ce vad si ce nu e.

Nimeni...În ungherele camerei noastre...

De unde știți că nimeni? :) pare că isis nici nu se întâmplă în zilele noastre