Gheorghita Ionescu Eugeniu

interzis orator rostrelor ceții provizoriu stentor am uzat un apel o interpelare către marea moartă a vieții cu rostul ascuns miliarde de mii mă păstrează-ntre vii de unde răspuns puzderii

Cu tâmpla-n palmă sprijinită Privesc prin flăcăruia pală Sculptată-n lacrima de ceară Către fereastra amorțită Stau țintuit în acel loc De-o fascinație ciudată Tresar ca-n somn, aud

Ghiciți acum Parnasul unde Ce colț de firmă îl ascunde? În gheare ca pe un festin Ce nume de gorgone-l țin?

De muze-i pustiit Parnasul Acum își dreg pe-acolo glasul Gorgonele și cele trei Bătrâne Graie, dragii mei.

mi-am luat pe umăr desaga am încălțat opincile cu tălpi de oțel mi-am luat calea scormonind colbul cu toiag de silex pribeag pribegind către margini de lume In desaga uneltele se ciorovăiau

De anul nou, de-o fi polei Să stați acasă dragii mei Fracturi s-aveți doar în poeme Nu în țurloaiele boeme

Mă poposesc vremelnic pe o tindă Aici i se mai zice \"atelier\" Cu aburi reci vă cânt un \"lerui-ler\" Cu rimă, nu-i \"fractal\", e o colindă

Ca într-un cimitir rusesc Atâtea stele se puiesc Mai bine faceți cadrul plin Cu una, steaua lui Stalin

Cu intrigi și cu sforării Cu măști pitite prin bagaje Mă-ntreb ades, cum i-aș numi Persoane sunt sau...personaje?

Mulți comentariul îl privesc Suspicioși, cu ochi ciclopic Iar când bezelele lipsesc Salvarea vine prin \"off Topic\"

Un \"X\" poet, pus să explice Un vers din poezia lui Va fi salvat când altul zice \"Stai să-ți spun eu ce-ai vrut să spui!\"

Sunt vieții insolvabil datornic Poteca-mi se pierde spre recile văi E ceață \'nainte și negură-n urmă Sufletul, devastat de văpăi Bob de jar în a trupului urnă Dorește reântoarcerea dar noi Cu

Îți vine greu să crezi Văzând ce vezi Că eu cândva Am fost de vârsta ta Priveam spre viitor Încrezător Cum uneori când răsfoiești o carte Și gândurile-ți fug în altă parte Scapi filele ce

Ce-ar fi dacă după o noapte De somn, în zori când ne-am trezi În calendar am reciti Ca titlu anul opt cu șapte? La ochi frecându-ne de zor Am desluși după o vreme Pe blocuri sute de

Un spectacol discret cu un singur actor Un blazat spectator și-a odihnit indiferența Întâmplător, pe un scaun cu pauză scârțâitor Gongul a bătut, s-a ridicat cortina Avertisment mascat cu palma,

Cu toții s-au trezit la miezul nopții Cu o neliniște ciudată, precum hoții... Ceva s-a întâmplat Ceva s-a mișcat Vecinul de la etaj sau cel de la parter O fi-mpingând vreun șifonier Cineva din

Nu e nevoie să inchid ochii pentu a o revedea. Pe malul drept al Râmnei avea bunica Smaranda o vie, deseori mă lua cu ea, un copil de cinci ani cu mânuța încuibată in palma asprită a bunicii. Via

Într-o pustie, fantomatică gară Cu trenuri, puțini urcă Și mai puțini coboară S-a întâmplat într-o noapte de vară... Prin excepție O anticipată decepție Pentru noaptea aceea viitoare sau

Povara cuvintelor mele... Evaluează-le masa prin proba adierii Florile de tei sunt mult mai grele Dâra mângâierii legitime Deseori trasează zăbrele Pe trup și pe suflet Cuvintele

Târziu, ecoul a sosit, speranța Larg deschisese aripi, zborul brut Se contura, își decanta substanța Nu l-am putut opri dar...aș fi vrut .................................. Un pas in urmă,doi

Ferește-te de gheara care scurmă Greblând în suflet brazdele perechi Cu palme apasate pe urechi Cufundă-te în anonima turmă Ai strălucit? păcatul nu-i prea mare Se-ntâmplă, sub lucirea unui

De-ai fi izvor M-aș vrea olar Să pun în firul apei tale un ulcior Cu smalțul verde Susurul tău clar Să îl culeg înfiorat de dor De-ai fi izvor De ai fi nor cu nimbul diafan Eu curcubeu m-aș

Maștile fac reverențe elegante Zeul dansului e azi un \"exu\" tresare, cască și bagă mâna în amforă scoate, pe dibuite, extazul Quetzal-pană cu sânge Mda, vertijul e suficient Fulgul gâdilă