interzis orator rostrelor ceții
provizoriu stentor am uzat un apel o interpelare
către marea moartă a vieții
cu rostul ascuns miliarde de mii
mă păstrează-ntre vii de unde răspuns
puzderii
Cu tâmpla-n palmă sprijinită
Privesc prin flăcăruia pală
Sculptată-n lacrima de ceară
Către fereastra amorțită
Stau țintuit în acel loc
De-o fascinație ciudată
Tresar ca-n somn, aud
mi-am luat pe umăr desaga
am încălțat opincile cu tălpi de oțel
mi-am luat calea scormonind colbul
cu toiag de silex
pribeag pribegind către margini de lume
In desaga uneltele se ciorovăiau
Sunt vieții insolvabil datornic
Poteca-mi se pierde spre recile văi
E ceață \'nainte și negură-n urmă
Sufletul, devastat de văpăi
Bob de jar în a trupului urnă
Dorește reântoarcerea dar noi
Cu
Îți vine greu să crezi
Văzând ce vezi
Că eu cândva
Am fost de vârsta ta
Priveam spre viitor
Încrezător
Cum uneori când răsfoiești o carte
Și gândurile-ți fug în altă parte
Scapi filele ce
Ce-ar fi dacă după o noapte
De somn, în zori când ne-am trezi
În calendar am reciti
Ca titlu anul opt cu șapte?
La ochi frecându-ne de zor
Am desluși după o vreme
Pe blocuri sute de
Un spectacol discret cu un singur actor
Un blazat spectator și-a odihnit indiferența
Întâmplător, pe un scaun cu pauză scârțâitor
Gongul a bătut, s-a ridicat cortina
Avertisment mascat cu palma,
Cu toții s-au trezit la miezul nopții
Cu o neliniște ciudată, precum hoții...
Ceva s-a întâmplat
Ceva s-a mișcat
Vecinul de la etaj sau cel de la parter
O fi-mpingând vreun șifonier
Cineva din
Nu e nevoie să inchid ochii pentu a o revedea. Pe malul drept al Râmnei avea bunica Smaranda o vie, deseori mă lua cu ea, un copil de cinci ani cu mânuța încuibată in palma asprită a bunicii. Via
Într-o pustie, fantomatică gară
Cu trenuri, puțini urcă
Și mai puțini coboară
S-a întâmplat într-o noapte de vară...
Prin excepție
O anticipată decepție
Pentru noaptea aceea viitoare sau
Povara cuvintelor mele...
Evaluează-le masa prin proba adierii
Florile de tei sunt mult mai grele
Dâra mângâierii legitime
Deseori trasează zăbrele
Pe trup și pe suflet
Cuvintele
Târziu, ecoul a sosit, speranța
Larg deschisese aripi, zborul brut
Se contura, își decanta substanța
Nu l-am putut opri dar...aș fi vrut
..................................
Un pas in urmă,doi
Ferește-te de gheara care scurmă
Greblând în suflet brazdele perechi
Cu palme apasate pe urechi
Cufundă-te în anonima turmă
Ai strălucit? păcatul nu-i prea mare
Se-ntâmplă, sub lucirea unui
Din tot ce ai iubit cu adevărat
Þi-au mai rămas doar amintiri, curând
Spre ele vei întoarce al tău gând
Vei retrăi un sentiment ciudat...
Ecranul nostalgiei va fi tern
Imagini estompate către
De-ai fi izvor
M-aș vrea olar
Să pun în firul apei tale un ulcior
Cu smalțul verde
Susurul tău clar
Să îl culeg înfiorat de dor
De-ai fi izvor
De ai fi nor cu nimbul diafan
Eu curcubeu m-aș
Maștile fac reverențe elegante
Zeul dansului e azi un \"exu\"
tresare, cască și bagă mâna în amforă
scoate, pe dibuite, extazul
Quetzal-pană cu sânge
Mda, vertijul e suficient
Fulgul gâdilă