În umbra ziguratului din Ur
Mi-am odihnit necredințele
Enkidu e mort
Cărămizile țin în ele trinitatea
Umbra unei hierodule
Încearcă translația
Dar nu prinde semn
Umbra ziguratului e
-Prietene Sancho de ce-ți tace gura?
Mai spune-mi o snoavă sau cântă-mi ceva
Soarele arde și Extremadura
Își varsă dogoarea în inima mea
Cântă-mi molcom pe corzi de lăută
Despre prințesa
Să-ți dăruesc tristețea?
E o haină ce nu se ajustează
Nu se lărgește nici nu se strimtează
În garderoba sufletului ai
Un propriu strai
Pliată pe un raft, poate
ascuns
Tristețea ta îți este
de
Mai ieri umblam
Cu pasul furișat
Și căutam,umblând
din poartă-n poartă
Þinând în palmă un crâmpei
De hartă și-o lumânare
Căutam o cale
Spre ce? sau,către cine?
Întâmplarea m-a nimerit
La
Încrederea spontana a pierit
Când in oglinda chipul
Și-a privit
Strivită sub scutul suspiciunii
Ca o floare de martie
Sub sărutul soarelui
De april
Vor veni alte primăveri
Alți ghiocei vor
A fost un om cu daruri și păcate
Abil talent sub vremurile când
Un orizont de capete plecate
Își vamuia și cel din urma gând
Să despietrim a inimilor glie
Să-i facem loc într-un modest
Ades ne intâlnim in urbe
C-un vagabond ce bântue pribeag
Þinându-și coada ridicată steag
Copil canid al străzii insalubre
Nu-l strigă nimeni căci nu are nume
Aleargă, o nălucă hăituită,
Să
După o veghe de noapte
voi veni la tine
Pregătește-mi patul,vreau
sa dorm
Închide ușile
dupa mine
Vom fi soț și soție in...somn
Caută-n buzunarul de la pieptul
vestonului
Vei găsi doua
Ora unu a sosit
Omul negru n-a venit
O fi oare?
Copiii amintirilor mele-l cântau
Se învârteau în cerc, îl invocau...
Ora doua a sosit
Omul negru...n-a venit
Taci! Parcă se aude
De la voi n-am cerșit nici un ban
Pe aici n-am venit pentru milă
N-am clădit pentru mine vreo vilă
Pe-o planetă din Aldebaran
Mă plimb gânditor pe alee
Þin sub zdrențe un negru toiag
Investit
Dormiți voi pământeni, dormiți
E liniște și pace încă
Sa fac ceva sa va treziți
Nu am primit nici o poruncă
Veghez pe stanca-mi așteptând
De mii de ani acea chemare
Ce-mi va vesti o clipa
Mi-am regăsit iubirea între file
De carte, un vechi tom cu amintiri
Petalele uscate de zambile
Se străvezeau sub stinsele-mi priviri
Nici ochiul nu era de-atunci, nici clipa
Nici inima nu mai