Gheorghita Ionescu Eugeniu

De anul nou, de-o fi polei Să stați acasă dragii mei Fracturi s-aveți doar în poeme Nu în țurloaiele boeme

Mă poposesc vremelnic pe o tindă Aici i se mai zice \"atelier\" Cu aburi reci vă cânt un \"lerui-ler\" Cu rimă, nu-i \"fractal\", e o colindă

Cu intrigi și cu sforării Cu măști pitite prin bagaje Mă-ntreb ades, cum i-aș numi Persoane sunt sau...personaje?

Cu toții s-au trezit la miezul nopții Cu o neliniște ciudată, precum hoții... Ceva s-a întâmplat Ceva s-a mișcat Vecinul de la etaj sau cel de la parter O fi-mpingând vreun șifonier Cineva din

Nu e nevoie să inchid ochii pentu a o revedea. Pe malul drept al Râmnei avea bunica Smaranda o vie, deseori mă lua cu ea, un copil de cinci ani cu mânuța încuibată in palma asprită a bunicii. Via

mi-am luat pe umăr desaga am încălțat opincile cu tălpi de oțel mi-am luat calea scormonind colbul cu toiag de silex pribeag pribegind către margini de lume In desaga uneltele se ciorovăiau

Încrederea spontana a pierit Când in oglinda chipul Și-a privit Strivită sub scutul suspiciunii Ca o floare de martie Sub sărutul soarelui De april Vor veni alte primăveri Alți ghiocei vor

Târziu, ecoul a sosit, speranța Larg deschisese aripi, zborul brut Se contura, își decanta substanța Nu l-am putut opri dar...aș fi vrut .................................. Un pas in urmă,doi

Ce-ar fi dacă după o noapte De somn, în zori când ne-am trezi În calendar am reciti Ca titlu anul opt cu șapte? La ochi frecându-ne de zor Am desluși după o vreme Pe blocuri sute de

Dormiți voi pământeni, dormiți E liniște și pace încă Sa fac ceva sa va treziți Nu am primit nici o poruncă Veghez pe stanca-mi așteptând De mii de ani acea chemare Ce-mi va vesti o clipa

Să-ți dăruesc tristețea? E o haină ce nu se ajustează Nu se lărgește nici nu se strimtează În garderoba sufletului ai Un propriu strai Pliată pe un raft, poate ascuns Tristețea ta îți este de

A fost un om cu daruri și păcate Abil talent sub vremurile când Un orizont de capete plecate Își vamuia și cel din urma gând Să despietrim a inimilor glie Să-i facem loc într-un modest

Într-o pustie, fantomatică gară Cu trenuri, puțini urcă Și mai puțini coboară S-a întâmplat într-o noapte de vară... Prin excepție O anticipată decepție Pentru noaptea aceea viitoare sau

Un \"X\" poet, pus să explice Un vers din poezia lui Va fi salvat când altul zice \"Stai să-ți spun eu ce-ai vrut să spui!\"

-Prietene Sancho de ce-ți tace gura? Mai spune-mi o snoavă sau cântă-mi ceva Soarele arde și Extremadura Își varsă dogoarea în inima mea Cântă-mi molcom pe corzi de lăută Despre prințesa

Mulți comentariul îl privesc Suspicioși, cu ochi ciclopic Iar când bezelele lipsesc Salvarea vine prin \"off Topic\"

Ca într-un cimitir rusesc Atâtea stele se puiesc Mai bine faceți cadrul plin Cu una, steaua lui Stalin

De la voi n-am cerșit nici un ban Pe aici n-am venit pentru milă N-am clădit pentru mine vreo vilă Pe-o planetă din Aldebaran Mă plimb gânditor pe alee Þin sub zdrențe un negru toiag Investit

Maștile fac reverențe elegante Zeul dansului e azi un \"exu\" tresare, cască și bagă mâna în amforă scoate, pe dibuite, extazul Quetzal-pană cu sânge Mda, vertijul e suficient Fulgul gâdilă

Îți vine greu să crezi Văzând ce vezi Că eu cândva Am fost de vârsta ta Priveam spre viitor Încrezător Cum uneori când răsfoiești o carte Și gândurile-ți fug în altă parte Scapi filele ce

Cu tâmpla-n palmă sprijinită Privesc prin flăcăruia pală Sculptată-n lacrima de ceară Către fereastra amorțită Stau țintuit în acel loc De-o fascinație ciudată Tresar ca-n somn, aud

Ghiciți acum Parnasul unde Ce colț de firmă îl ascunde? În gheare ca pe un festin Ce nume de gorgone-l țin?