La marginea lumii

mi-am luat pe umăr desaga am încălțat opincile cu tălpi de oțel mi-am luat calea scormonind colbul cu toiag de silex pribeag pribegind către margini de lume In desaga uneltele se ciorovăiau între ele nu știau unde le duc toiagul smulgea jerbe de scântei păream pentru unii un spectru hibrid sau poate un straniu druid piereau pe rând în urmă sau poate rămâneau vestigii-rumori ordonate-n afecte toiagul gemea cu scântei obosite uneltele se sfădeau în desagă plănuiau o gaura să iasă să vadă zgomot de pași nu ai mei cine ești a citit actul zâmbind plictisit tu ești dintre cei ce cred în limite a dat din mână cu lehamite ca pentru un timp irosit cauți marginea te-am citit privește-te bine margini sunt în fiecare din tine în traistă uneltele tăceau de rușine