Vizita
Cu tâmpla-n palmă sprijinită Privesc prin flăcăruia pală Sculptată-n lacrima de ceară Către fereastra amorțită Stau țintuit în acel loc De-o fascinație ciudată Tresar ca-n somn, aud
Cimilituri
Ghiciți acum Parnasul unde Ce colț de firmă îl ascunde? În gheare ca pe un festin Ce nume de gorgone-l țin?
Mitologic
De muze-i pustiit Parnasul Acum își dreg pe-acolo glasul Gorgonele și cele trei Bătrâne Graie, dragii mei.
Sfat
De anul nou, de-o fi polei Să stați acasă dragii mei Fracturi s-aveți doar în poeme Nu în țurloaiele boeme
Colind
Mă poposesc vremelnic pe o tindă Aici i se mai zice \"atelier\" Cu aburi reci vă cânt un \"lerui-ler\" Cu rimă, nu-i \"fractal\", e o colindă
Stele de vistavoi
Ca într-un cimitir rusesc Atâtea stele se puiesc Mai bine faceți cadrul plin Cu una, steaua lui Stalin
Nedumerire
Cu intrigi și cu sforării Cu măști pitite prin bagaje Mă-ntreb ades, cum i-aș numi Persoane sunt sau...personaje?
Amatorilor de laude
Mulți comentariul îl privesc Suspicioși, cu ochi ciclopic Iar când bezelele lipsesc Salvarea vine prin \"off Topic\"
Poetului ermetic
Un \"X\" poet, pus să explice Un vers din poezia lui Va fi salvat când altul zice \"Stai să-ți spun eu ce-ai vrut să spui!\"
Utopica regresie
Ce-ar fi dacă după o noapte De somn, în zori când ne-am trezi În calendar am reciti Ca titlu anul opt cu șapte? La ochi frecându-ne de zor Am desluși după o vreme Pe blocuri sute de
Pseudo-teatru
Un spectacol discret cu un singur actor Un blazat spectator și-a odihnit indiferența Întâmplător, pe un scaun cu pauză scârțâitor Gongul a bătut, s-a ridicat cortina Avertisment mascat cu palma,
De-ar fi
Cu toții s-au trezit la miezul nopții Cu o neliniște ciudată, precum hoții... Ceva s-a întâmplat Ceva s-a mișcat Vecinul de la etaj sau cel de la parter O fi-mpingând vreun șifonier Cineva din
Efemeride
Povara cuvintelor mele... Evaluează-le masa prin proba adierii Florile de tei sunt mult mai grele Dâra mângâierii legitime Deseori trasează zăbrele Pe trup și pe suflet Cuvintele
Destin pentru Gradiva
Târziu, ecoul a sosit, speranța Larg deschisese aripi, zborul brut Se contura, își decanta substanța Nu l-am putut opri dar...aș fi vrut .................................. Un pas in urmă,doi
Exod
Ferește-te de gheara care scurmă Greblând în suflet brazdele perechi Cu palme apasate pe urechi Cufundă-te în anonima turmă Ai strălucit? păcatul nu-i prea mare Se-ntâmplă, sub lucirea unui
Amintiri
Din tot ce ai iubit cu adevărat Þi-au mai rămas doar amintiri, curând Spre ele vei întoarce al tău gând Vei retrăi un sentiment ciudat... Ecranul nostalgiei va fi tern Imagini estompate către
Doina
De-ai fi izvor M-aș vrea olar Să pun în firul apei tale un ulcior Cu smalțul verde Susurul tău clar Să îl culeg înfiorat de dor De-ai fi izvor De ai fi nor cu nimbul diafan Eu curcubeu m-aș
Teotihuacan
Maștile fac reverențe elegante Zeul dansului e azi un \"exu\" tresare, cască și bagă mâna în amforă scoate, pe dibuite, extazul Quetzal-pană cu sânge Mda, vertijul e suficient Fulgul gâdilă
Crepuscul
În umbra ziguratului din Ur Mi-am odihnit necredințele Enkidu e mort Cărămizile țin în ele trinitatea Umbra unei hierodule Încearcă translația Dar nu prinde semn Umbra ziguratului e
Miraj perpetu
-Prietene Sancho de ce-ți tace gura? Mai spune-mi o snoavă sau cântă-mi ceva Soarele arde și Extremadura Își varsă dogoarea în inima mea Cântă-mi molcom pe corzi de lăută Despre prințesa
Imposibil dar
Să-ți dăruesc tristețea? E o haină ce nu se ajustează Nu se lărgește nici nu se strimtează În garderoba sufletului ai Un propriu strai Pliată pe un raft, poate ascuns Tristețea ta îți este de
Labirint
Mai ieri umblam Cu pasul furișat Și căutam,umblând din poartă-n poartă Þinând în palmă un crâmpei De hartă și-o lumânare Căutam o cale Spre ce? sau,către cine? Întâmplarea m-a nimerit La
Prag iluzoriu
Încrederea spontana a pierit Când in oglinda chipul Și-a privit Strivită sub scutul suspiciunii Ca o floare de martie Sub sărutul soarelui De april Vor veni alte primăveri Alți ghiocei vor
Requiem poetului
A fost un om cu daruri și păcate Abil talent sub vremurile când Un orizont de capete plecate Își vamuia și cel din urma gând Să despietrim a inimilor glie Să-i facem loc într-un modest
Maidanezul
Ades ne intâlnim in urbe C-un vagabond ce bântue pribeag Þinându-și coada ridicată steag Copil canid al străzii insalubre Nu-l strigă nimeni căci nu are nume Aleargă, o nălucă hăituită, Să
Somn promis
După o veghe de noapte voi veni la tine Pregătește-mi patul,vreau sa dorm Închide ușile dupa mine Vom fi soț și soție in...somn Caută-n buzunarul de la pieptul vestonului Vei găsi doua
Omul negru
Ora unu a sosit Omul negru n-a venit O fi oare? Copiii amintirilor mele-l cântau Se învârteau în cerc, îl invocau... Ora doua a sosit Omul negru...n-a venit Taci! Parcă se aude
Urbi et orbi
De la voi n-am cerșit nici un ban Pe aici n-am venit pentru milă N-am clădit pentru mine vreo vilă Pe-o planetă din Aldebaran Mă plimb gânditor pe alee Þin sub zdrențe un negru toiag Investit
Inger apocaliptic
Dormiți voi pământeni, dormiți E liniște și pace încă Sa fac ceva sa va treziți Nu am primit nici o poruncă Veghez pe stanca-mi așteptând De mii de ani acea chemare Ce-mi va vesti o clipa
Nostalgie
Mi-am regăsit iubirea între file De carte, un vechi tom cu amintiri Petalele uscate de zambile Se străvezeau sub stinsele-mi priviri Nici ochiul nu era de-atunci, nici clipa Nici inima nu mai
