GEGheorghita Ionescu Eugeniu
Verificat@gheorghita-ionescu-eugeniu
Focsani
„Toate trec”
In prezent,pensionar.Cochetez cu poezia si proza.Nu am publicat.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
Versurile poemei se deapănă cu sunetul clopotului unei mânăstiri uitate.Sunt invocate valori perene, arheologie scoasă din abecedare."...cum caii/din ce în ce mai verzi ne zgudie pereții/...că sub fereastra casei lucesc știrb epoleții". Profeție? Nu-i exclus! Văd un prisos în adăugirea unor referiri precise (gaz, pensie, Țebea, președinți).Deasemenea insistența pe aceiași temă, prea îndelungă,disipă fascicolul care vizează adresarea.Ultima strofă, repetarea primei, închide tristețea ca într-o amforă pecetluită. "Binele n-a dispărut din lume dar...nu e pentru toți", cugeta Moromete.
Pe textul:
„Uneori am o țară" de Eduard Rosentzveig
0 suflu
ContextPare o aluzie străvezie la starea de fapt, disimulat motivată de un "aspect" meteorologic."Car o rădăcină..", eșantionul trimite spre amploare, "am smuls-o, nu îmi amintesc de unde", amnezia originii ștampilează cu cerneală "simpatică". Nu sunt adeptul sloganului "cine are urechi de auzit...". "Caut o ploaie" -cu lampa lui Diogene, nu?
Pe textul:
„poemica secetei" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context"Asta voiam să vă spun..." Reântoarcerea în "Onyria" se adresează oamenilor buni? Mesajul, dacă e, se pretează unei stări de fapt, banale.Primele versuri pot fi categorisite ca un preambul al unui discurs pesimist. Autorul strecoară subtil "resemnarea ieremitică", omul bun nu poate decât să lase "pe seama somnului" visele. Protestul e un "strigăt" retoric.
Pe textul:
„Coșmarul" de Nicolae Popa
0 suflu
Context"Bătrânul înțelept" e mai degrabă un "vremea trece, vremea vine, toate-s vechi...". Șoimul și vulturul sunt păsări răpitoare, ograda babelor cu găini merită să fie din când în când vizitată de ele. Scrutinul încurcă limba "turmei". Mai degrabă "scurtin", oricum psihologia multora funcționază pe "scurt".
Pe textul:
„scrutin" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextVersurile induc imaginea unei "stampe" tușată pe un abajur țesut, neaparat, din hârtie de mătase.Geometria verbului oftează uneori sub povara, episodică, ale unor construcții care se vor inocente.Par de prisos "am rămas cu aceeași necredință în moarte, la o altă scară atimpului cosmic".
Pe textul:
„adio mani padme " de Silvia Goteanschii
0 suflu
Context...antidotul rutinei". O lozincă prăfuită scrisă cu creta pe hârtie roșie, tâmplarii care lucrau în atelierul acela uitaseră s-o dea jos, piunezele care o țineau pe perete ruginiseră oferind privitorului inexistent un aspect a ce va să zică...rutina.Autorul poemei oferă cititorului o listă de stări și considerații. Mizeriile sunt ale altora "te-ai umplut (de ele) citind pe alții". "Rutina înseamnă moarte chiar dacă vei continua să mănânci". Eventual să...respiri.Dar, tentația "respirației" deși interzisă se produce, aș zice deasupra unor teritorii intangibile prin "modă". Poetul se plânge de prea multa mediocritate pe care-o vede șarjând și în calea căreia stă ca un pieptene.
Pe textul:
„motive pentru a (nu) evita stilul" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contexthologramă, unghiul incidenței, relativ constant. Aspectul dezvoltat e static, comunicarea suferă de "lipsa rezonanței". Versurile "cursive" netezesc pasivitatea ca pe o alternativă posibilă dar ...nedorită. Pseudocertitudinea spectatorului într-un "final previzibil" decupează modelul unei existențe bănuite. Finalul poemei, o concluzie i-aș zice...retorică.
Pe textul:
„big time alive" de Iulia Matei
0 suflu
ContextVersul exprimă un aspect dublu, ba chiar multiplu. "Artificial"-cheia unei, i-aș zice, alegorii. Pentru că nu e migălită, poema pare unora superficială, la prima vedere. Poate că superficială este "vederea".
Pe textul:
„aștept" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Contextaspectul oarecum macabru, poezia dezvoltă imagini inedite, simbolurile induc remanențe care se autoconsumă. Dualismul "copil-păpușă" închide un ciclu, mereu același; "fetița își astupă moartea cu bucăți din carnea mea".Pare a fi indicată o insuficiență aparținând copilăriei.
Pe textul:
„ hrană pentru moarte " de lala
0 suflu
Contextfără violență, timpul e prea minuscul, e necesar să fii efemeridă pentru a exprima ceva din universul lor. "Acolo e un stup zic bătrânii", sfântul Graal, fiecare cu credința lui! "Își lingeau porii acoperiți de polen..", căderea sau poate zborul, trebuie să te faci floare de tei pentru a discerne.
Pe textul:
„legenda nemuririi" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextPoezia dezvoltă un tablou de plasticitate lichidă, culori care se vor estompate de o "dveră" liliachie.Se caută cu intenția abaterii atenției, analiza amintirii, suportul pare mai aproape de alchimie. "Totul se derula pe lângă mine ca pe diafilm" exploorarea traiectului coboară pe nervul tunel, se impune conștiinții să escorteze visul. Balansul final proiectează amintirea către "o puteam zări pe mama/la etajul trei, pe balcon.
Pe textul:
„Ușa era deja deschisă" de Dmitri Miticov
0 suflu
Contextca-n finalul tragediei îndrăgostiților din Verona trage după ea tristețea bacoviană. Speranțele sunt, aș zice, ovidiene. "Doar mâinile ca un foarfece mare", singurătatea repetată ca o dragoste de eroare, tund norii dezvelind o Aglaie "galbenă ca un bostan" automnal.
Pe textul:
„în loc de rugăciune" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextse zugrăvește ca într-o pictură aparent naivă, "sperietura" se face "magaoaie" ca aceea din amintirile lui N.Moromete. Lupta cu spaimele ancestrale se derulează pe cercul existențial, realitatea artistică estompează oarecum trăirea angoasei. "Prietenul omului" e contaminat de slăbiciuni omenești, șamanul afumă pentru prezent și viitor, finalul vine ca o cugetare. O poezie....cu minte.
Pe textul:
„Sperietoare, sperietură și speriați" de George Pașa
0 suflu
ContextÎn folclorul vulgar, prin anii \"realismului socialist\" un cântec nou apărut zicea cam așa: \"Vecină, dragă vecină/Eu credeam că ești virgină/Acum fac penicilină. Și multe altele despre vecina venerică. Nimic nou sub soare.
Pe textul:
„Frumoasă-i vecina noastră..." de Sorin Olariu
0 suflu
ContextFie pâinea de acasă
Cât de rea, o pui pe masă
Dar când porți scaieți în barbă
Îți mănânci pâinea pe iarbă.
Cât de rea, o pui pe masă
Dar când porți scaieți în barbă
Îți mănânci pâinea pe iarbă.
Pe textul:
„Apel către emigranți: Veniți, fraților, acasă!" de Dan Norea
0 suflu
ContextFrontiera-balustradă grănițuește efemer două teritorii care, cântărite pot fi egale în nimicnicii.\"Stupiditatea punctului de pericol...\" face rațiunii aripi de pasăre migratoare, nu găsește un vârf de care să-și încleșteze ghearele. Evidența rămânerilor în urmă poate fi tratată -retrospectiv doar- cu disprețul experienței ratate. \"Lipsită de distincție\" ar putea lipsi, ce e distincția?
Pe textul:
„mă plictisesc într-un punct" de cezara răducu
0 suflu
ContextEfervescență de considerații suave. Baleiajul parcurge cu rapiditate o gamă de trăiri, mărci lipite în grabă pe scrisori imediat sorbite de cutia poștală. Un entuziasm care contaminează, exprimări sprințare, imagini inedite.
Pe textul:
„ceva ce nu știai despre mine" de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextCred că \"paing\" ar fi putut, fără scăderi să fie...paianjen. Deasemenea \"melciți\" se putea scrie \"meniți\". Între \"ieftin\" și \"tare\" dacă ar fi fost o virgulă cel de-al doilea cuvânt se lega de alcool, \"ieftin tare\" induce întrebarea, cât de ieftin? În rest...tot ce vine de la deal se oprește în vale.
Pe textul:
„drumeți ghinioniști, poete. din întâmplare pescari" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context\"Și-a pus cercei în urechea dreaptă...o deschizătură din care curge sânge...a valsat și a sărutat mâinile doamnelor...\" Modelul propus explică cotidianul, mulți nu înțeleg. Spiritul dictează prezentul, cine poate pătrunde motivațiile lui? Criptarea se impune, parolele deghizate în papioane ocultează perfect o rană să-i zic...zugrăvită.
Pe textul:
„un băiat oarecare" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextÎn prima epigramă cred, versul al treilea ar putea suna: \"O explicație banală:\"
A treia epigramă aduce pe același plan și făptuitorul și privitorul, umorul e cam...bătrâior.
Pe textul:
„La conducere" de Viorel Vrânceanu
0 suflu
Context