La conducere

Erau pe-un scaun, puși pe treabă,
El cu nevastă-mea în poală
Și ușa am închis degrabă,
Că... șefu-i șef și-n pielea goală!
V.V.

Să fie paritate,
Înșeală-i cu a lui!
Și terminându-ți treaba,
Îi spui de dumnealui.

Nici tu nu sta degeaba -
Înșeală-i cu a lui!
Și terminându-ți treaba,
Îi spui de dumnealui.

...este 3, 1, 2. De altfel, am senzația că ai scris mai întâi ultima epigramă, după care te-ai gândit că tema merită un grupaj.

Acum, pentru că știu că te interesează, să-ți spun de ce am așezat 2 pe ultimul loc. Dacă în versul 3, inversiunea complement direct - predicat nu prea deranjează, în schimb în ultimul vers nu-mi place deloc cum sună \"frunze taie\". Știu că \"frunze\", pe ultima poziíe din vers, nu prea are rime. Și atunci, singura soluție rezonabilă este să scrii ceva de genul \"Și taie frunze ziua-ntreagă\".

În prima epigramă cred, versul al treilea ar putea suna: \"O explicație banală:\"
A treia epigramă aduce pe același plan și făptuitorul și privitorul, umorul e cam...bătrâior.

De ieri sunt pus pe trândăveală,
Flirtez pe net, scriu apostile,
Iar explicația-i banală:
Țin locul șefului trei zile.
Jupp


A răsuflat o veste bună:
(Se pare de la împărat)
O să-l înlocuiești o lună
Că îl băgară la spălat.

Erau pe-un scaun, puși pe treabă,
El cu nevastă-mea în poală
Și ușa am închis degrabă,
Că... șefu-i șef și-n pielea goală!
(Viorel Vrânceanu

Când l-ai văzut în pielea goală,
Nu cred c-a fost cu-adevărat,
Șefuțul te-a băgat în boală,
Dar tu în schimb, ce i-ai băgat?

Nici tu nu sta degeaba -
Înșeală-i cu a lui!
Și terminându-ți treaba,
Îi spui de dumnealui. (G. B. P.)

Nu m-a ars năpasta,
Nici nu simt povara.
El îmi ia nevasta?
Eu iau secretara!

Dan: Și ordinea mea e acceași, dar nu ai nimerit-o cu grupajul. Tema a fost propusă de alții, din păcate realizările mele nu au fost suficient de pro-fund-e. Catrenele au fost scrise în ordinea publicării și nici eu nu sunt prea mulțumit de cea din mijloc.

Dl. Ionescu-Eugeniu: Nu cred că schimbarea pe care o propuneți ar aduce vreun avantaj. Umorul meu e cam așa, ca mine. Mulțumesc pentru vizită.

șeful e la D.N.A? (Petru Miloș)

De cînd a stat ploaia,
Șefu\', nea Petrică,
S-a dus la MAMAIA
Cu o \"nepoțică\".

...
Șefuțul te-a băgat în boală,
Dar tu în schimb, ce i-ai băgat? (Ion Cuzuioc)

Eu, ființă fără teamă,
I-am băgat... o epigramă.

cred ca pluralul corect este lighioane.
Ultima si prima, foarte bune, deși inversiunea \"ușa am închis\" nu-mi prea sună bine. Cred că se poate remedia.

Salut Florine, mă bucur mult să te revăd. \"lighioaie\" (sg.) cu plural \"lighioaie\" sau \"lighioi\" este forma populară, acceptată de DEX, pentru lighioană. Evident, am ales această formă din considerente de rimă.

Cît despre a doua observație, cred că limba română este - și îl consider un fapt pozitiv - foarte permisivă în privința ordinii cuvintelor într-o propoziție. Decît asonanța \"am închis ușa\", prefer forma din catren.

Mulțumesc mult pentru vizită și aprecieri.

De cînd a stat ploaia,
Șefu\', nea Petrică,
S-a dus la MAMAIA
Cu o \"nepoțică\".
Jupp

S-ar putea cu „nepoțica”
Șeful s-ajungă la apă
Poate chiar la „mititica”
Fi`ndcă DNA-u-l sapă.

Nu m-a ars năpasta,
Nici nu simt povara.
El îmi ia nevasta?
Eu iau secretara!
Viorel Vrânceanu

Dar chestiunea asta
Nu merită tapaj,
I-a luat un șef nevasta
Dar Jupp e-n avantaj.