Definiții în oglindă

Este ingenioasă ideea de a descrie, în paralel, două noțiuni cu aceeași definiție. Asocierile sunt neașteptate, dar nu întâmplătoare. Văzând titlurile, te poți întreba ce legătură este între un lavoar și un politician corupt, de exemplu. Citind catrenul, răspunsul vine de la sine. Mi-a plăcut cum ai valorificat omonimiile, cum te-ai jucat cu sensurile cuvintelor. E un merit, în primul rând, că le-ai găsit. Acest lucru denotă ingeniozitate, calitate absolut necesară unui epigramist. Referitor la construcție, găsesc catrenele corect construite, sprințare, cu versuri scurte. Doar cu versul "Tip necivilizat" nu mă împac. Nu pentru că tipul e necivilizat, ci pentru că este... neaccentuat.

Chiar m-ai provocat să încerc și eu, deja am niște idei.

Felicitări!

De două zile încerc să încropesc un catren la temă. Motivul oficial este lipsa de timp, cel confidențial este lipsa de inspirație. Din același motiv, de două săptămâni n-am terminat epigramele pentru concursul Mircea Trifu.
Văzând că trece timpul, am intrat pe pagină să zic două vorbe de apreciere, că pe urmă se răcește prea tare.

Ideea e bună și originală în același timp. Realizarea peste așteptări, grupajul este omogen la nivelul de sus. Sunt convins că te-au chinuit, știu cât de greu e să scrii un catren astfel încât să poată fi citit în două moduri diferite, ambele cât se poate de naturale. Din cauza asta mă enervează cei care susțin că o epigramă bazată pe calambururi este facilă. O invit pe doamna Elis Râpeanu să adauge o epigramă la cele cinci ale tale.

Vin și eu cu o steluță, grupajul merită cu vârf și îndesat.

nu-i nevoie sa te pricepi la epigrame ca sa vezi ca aceste mici bijuterii umoristice sunt demne de stelutza rosie. stil inconfundabil (te citesc de ceva vreme, desi nu fac caz pe chestia asta), un exceptional simt al observatiei, bascalie cata trebuie, acuratete prozodica si-o rabdare de mamut. sa scrii catrene citibile in doua chei e o chestie... felicitari, domnule.

Dacă tot se discută, zic și eu:
Catrenele de mai sus au, în opinia mea, atât valențe epigramatice, cât și trăsături rebusistice.
Ele sunt epigrame, în mod evident, deoarece au poantă realizată printr-o tehnică bazată pe jocuri de cuvinte, toate mizând pe efectul produs de trecerea de la sensul propriu la cel figurat (sau invers) al unor cuvinte, sintagme, expresii: "a face cu ou și cu oțet", "a i se înfunda", "sătul", "ușoară", "mat".
Pe de altă parte, la fel de evident, ele aparțin rebusului (domeniului enigmisticii) și sunt enigme (ghicitori), cu un plus de rafinament, în sensul că au dublă soluție.
Toate mi-au plăcut foarte mult, pentru ingeniozitate, realizare prozodică și umorul degajat. O mică observație ar putea face un specialist în gastronomie, care ar spune că după ce s-au pus toate ingredientele, salata se amestecă ori direct cu mâinile, ori cu ustensile de lemn, în cel mai rău caz cu o furculiță metalică, dar în niciun caz nu se mai bagă cuțitul în ea, nici măcar "discret", că este pericol să i se strice aspectul.
Felicitări!
Cornel