Vali Slavu

Azi în sat e nuntă mare Oamenii s-au adunat, Că e nuntă mare-n sat. Veselia-i și ea mare, Doar mireasa nu prea pare... Zvon de nuntă Larmă până-n depărtare, Se aud și strigături... La vecini e

Prin ce-ntâmplare a ajuns în cocul Domniței X, e greu de precizat, Dar a-nceput să exploreze locul Și-nțelegând că-i sus, s-a bucurat Că el, un biet păduche prăpădit, Era la înălțimea mult visată Și,

Durerea copacilor fără pădure Durere multă le e dat să-ndure Și, când se adâncește-n suflet rana, Plâng toți copacii fără de pădure, Iar folkul plânge fără Tatiana! Ecou la „Romanța între două

Panem et circenses! Pe vremuri, totuși, ne distram, Deși trăiam de azi pe mâine, Că pâine,-i drept, cam greu găseam, Dar circ aveam la rând la pâine. De la vis la realitate Lipsiți, adeseori, de

Copii, e ziua noastră! Uraaa! Vedeți? Zâmbește blândul soare! De bucurie, azi, natura S-a îmbrăcat de sărbătoare. Și-a pus, din maci, o coroniță, Din parfumate fragi, mărgele, Rochița verde

Joia Mare are, pentru mine, o semnificație aparte. O întâmplare petrecută în această zi mi-a marcat viața. În urmă cu 40 de ani, a fost Joia Patimilor... mele. În Valea Jiului se obișnuiește (tot

Previziuni despre „Romeo și Julieta la Mizil” Acestui festival i-a fost menit S-ajungă, sigur, la superlativ, Ca Premiile Oscar – renumit Și ca maestrul Quintus – longeviv. Cine râde la

Gerule, al iernii fiu, Văd că rătăcești, zglobiu. Apele au înghețat, Chiar și pietrele-au crăpat Și, de nu te mai înmoi, Înghețăm, la fel, și noi. Gerule, te-aș întreba: Tu te odihnești,

– Ce tot faci în jurul meu, Iepurașule? Hai, spune Cum de vii pe-aici, mereu! Sper că ai intenții bune... – Dragă omule de nea, Sunt și eu cam singurel, N-am cu cine mă juca, Vreau să

Copiii toți au auzit Că Moș Crăciun a obosit Și, pentru anul viitor, Își caută locțiitor. Va fi concurs destul de greu, Dar vreu să mă înscriu și eu, Sperând că-i va plăcea de mine... Căciula

Unuia hotărât să afle dacă adevărul e în vin Misterul vinului dorind să-l știe, El și-a propus să bea întreg ciubărul, Dar n-a aflat, căci are o soție Ce știe să ascundă... adevărul! Zeii vinului,

Când merg spre școală, dimineața, Și vântul îmi atinge fața, Eu îl întreb de ce-a venit Și dacă n-ar mai fi dormit, Dar înțeleg imediat Că tot la școală a plecat. Pe norișori i-aș întreba, Pe

Fugit irreparabile tempus Recent zidită-n cartier, o casă Se-nvecina c-o vilă somptuoasă, Ce-n ciuda vârstei arăta... beton! Coloane-n stil corintic, sub balcon Și ornamente

1. S’ (alină) Ospitalitatea românească, la salină Turiștii care, pentru-ntâia dată, Coboară-n ocna plină de răcoare, Sunt, după cum e datina lăsată, Întâmpinați cu… sare, sare, sare… Recital de

Rondul de noapte Dorind să prindă-un pokemon, Un polițist porni la drum, Luând cu el un telefon, Dar și cătușe. Altfel, cum?... În misiune Un polițist isteț fixează bine Suspectul, îl

La școală, pe copii să nu-i forțați, Zadarnic, să-și uzeze neuronii, Doar lucruri de folos să-i învățați, Precum ar fi... să prindă pokemonii!

Când vezi că omul taie codri-ntregi, Iar vântul smulge brazii, cu grămada, Te întristezi amarnic și-nțelegi: Românul este frate cu tornada!

De-o vreme, peste tot s-a auzit Că Zâna Vară s-ar fi rătăcit, De-aceea este frig, de zici că-i toamnă, Și norii plâng, dar asta nu înseamnă Că a uitat de voi, iubiți copii! Stați liniștiți,