Ghetuțe vesele, ghetuțe triste

Ghetuțele sunt pline cu de toate
Și copilașul caută, mereu:

„Mașinile acestea-s demodate,
Fularul roșu nu-i pe placul meu!
Sunt două cărți, dar ilustrații n-au,
Iar acadele nu-s decât vreo zece…
Doar Moșului i-am scris exact ce vreau
Să îmi aducă, pe aici când trece!”

Și-n timp ce se-agita, nemulțumit,
Privirea i-a căzut pe un bilet
Pitit în gheată. L-a luat, uimit,
Și, printre lacrimi, l-a citit încet:

„Când jucăriile nu-ți par frumoase,
Sau darul crezi că este mult prea mic,
Să te gândești că, în atâtea case,
Sunt copilași ce n-au primit nimic!”