Poezie
adio mani padme
1 min lectură·
Mediu
sunt ca o lumină azi ca o muzică japoneză
care sparge vase în liniște și tot ce scriu iese din mine lin
cum apa din izvoare multpreaiubitulmeu
pentru care am adunat raze
și le-am trecut prin ascunzișurile minții
ca prin inele mici de aur degete de marii
am visat să fii bun și copil
/ziua în care ieșim cu gâștele la păscut
mâncăm păpădii melci și alte ciudățenii din dragoste/
prima stea căzătoare acolo între cer și pământ
am rămas cu aceeași necredință în moarte
la o altă scară a timpului cosmic
din același lut voi lipi chipul tău fericit și durerea ascunsă
așa cum intrasem de mână în această cetate ieșim
și cuțitele taie în aer cum aerul în cămașa ta întunecată
până ceața se dă la o parte
(dulcele meu asasin, 2016)
065.036
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Goteanschii
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Goteanschii. “adio mani padme .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/14012189/adio-mani-padmeComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ai reușit Silvia să treci prin cîteva fețe lumina. și fiecare trecere cu inflexiunea ei. pînă și melcii și păpădiile devin comestibile :)
un fel subtil de a spune despre "multpreaiubitulmeu"
un fel subtil de a spune despre "multpreaiubitulmeu"
0
Adam
am văzut filmul, se poate că ți-ai adus aminte de patimile ...
Lavinia
recunosc numai bucătăria tradițională, dar din dragoste... :)
multumesc frumos amandurora pentru semnul de lectura!
am văzut filmul, se poate că ți-ai adus aminte de patimile ...
Lavinia
recunosc numai bucătăria tradițională, dar din dragoste... :)
multumesc frumos amandurora pentru semnul de lectura!
0
prima strofa are ceva aparte. este foarte consecventa si puternica. evoca o imagine foarte lina care curge simplu. la ultima strofa m-am simtit un pic ingreunat de schimbarea timpilor.
0
claudiu, multumesc !
am recitit, dar timpii mi-au parut a fi la locul lor ...
0
Versurile induc imaginea unei "stampe" tușată pe un abajur țesut, neaparat, din hârtie de mătase.Geometria verbului oftează uneori sub povara, episodică, ale unor construcții care se vor inocente.Par de prisos "am rămas cu aceeași necredință în moarte, la o altă scară atimpului cosmic".
0

p.s. textul merita cel putin recomandat.