simetrie
Era lună plină și liniște, banale și plictisitoare discuții despre o moarte care îmi părea frumoasă și chiar așa era, pentru că înșelase asimetria, așa cum eu pe tine cu un iepure, primul
a venit rândul meu
Nu mai am chef de finețuri nu mai vreau să-mi arăt cultura nu-mi mai închide nimeni gura (poate numai el) c-un sărut un pic amărui un remix dintre clasic și hard rock un sărut ca o carte
noapte bună
o noapte ca o rană mereu deschisă cu fluturi-soldați lângă pat cu tobe care îmi bat în cap cu tine tăiat dintr-un măr cu tine heliomarin dintr-un vis cu soare și aer de mare cu
se mai întâmplă
durerea a lăsat rădăcini peste tot ca vița de vie doar mamei îi pot spune șoptit spune-i să nu mai vie, spune-i să mai vie cum poți îngropa amintiri dacă după ce le arunci la groapă
mi-e dor de mine tot mai des
așa e când ești doar muzică într-un oraș al surzilor paznic lângă propriul trup când lupii din pădure îți adulmecă demența și teama că devii animal înțelegi că ești rece și te bagi
jos
azi a fost despre conștientizare am înțeles că nu sunt invincibilă și că dragostea încă mă poate ucide mai rău ca țigara sau ca lipsa ei nu e la fel de rău ca atunci când visezi că moștenești
indice de masă literară
pe-afară mirosul de ficțiune a acaparat întreg orașul de azi înainte avem același țesut muscular aceeași greutate somnul îmi plutește pe retină ca o capsulă cu grăsime într-un
uneori mai iubim
cică s-au făcut autopsii anul acesta la noi în oraș și s-au descoperit inimi foarte haioase ciudate inimi pizza inimi ferrari inimi manea se zice că au fost cântărite atent cu mare
sus
în depărtare de după zid izbucneşte o strălucire ca un astru nemaivăzut şi oamenii se scoală din paturile lor se ridică de la mesele lor şi merg o dată cu mine și puterea mea creşte
informații secrete
e tot mai greu să te țin în mine deși închisoarea e sigură după modelul sovietic întotdeauna am avut un apetit accentuat pentru cultul personalității în mai mare măsură sunt dominată de
SF
am zis fustă verde și totul a devenit mov zeițe mici de fum dansau prin salon marșul funebru a lui Chopin erai ca un câine ud lovit de un domn elegant cu joben poate de asta mi-ai rămas
ochii lui Freud
am visat că dormeam pe un pat cu petarde te-am visat se făcea că erai cald iute și edemațiat umblai prin mintea mea înarmat căutând locul acela cu trandafiri albi și guimbarde dar visul
a doua șansă
neîncrederea îmi ronțăia din răsărit ca un șoarece din ușa de la casă credeam că limita mea e sobrietatea și digestia uneori panica și contrapunerea cu lumea electrică din creierii mei ascunși
S.O.S
suntem într-o cameră întunecoasă a capului într-un tablou din viitor în care ne pierdem mințile foamea și gura ta dezlănțuită mă înconjoară ca un fort puternic iar ochiul de aragaz
voiam să-ți spun aseară
voiam să-ți spun aseară că Marte s-a însurat că oaia care mănîncă floarea a mai făcut niște oi că cei mai proști sunt deștepții și că nimeni nu mai are nevoie de noi voiam să-ți spun
Risipitorii de rai
D. Această javră de care ți-e milă, pe care zici tu c-am ucis-o, te-a făcut om. Ai acum dreptul să strigi: - Priviți, priviți, ce femeie frumoasă și cultă a ucis acest animal. Dar binele și
Caleidoscop
Stăteam într-o grădină fără gard, dar după gard stătea un virtuoz. Cînta din carnea mea și dintr-o ură pentru femeia care nu cînta într-o grădină care nu era a mea. Sărbătorea ceva ciudat,
planuri
câmpul era azi ca o imprimantă de ultimă generație doi cocoși veseli și verzi umblau prin ochii mei ca și cum nu s-a întâmplat nimic iar eu aveam planuri mari cu câmpul acela și cu
absurdități
pe afara copiii se jucau fericiţi capul tău era mingea lor se rostogolea pe niște scări fără vreo logică anume durerea mea era sclipitoare cerul era o aeroambulanță îngerii cu demersul lor
da
niște nori mari de uraniu se întindeau peste mișcările mele unii și-au deschis apogeu sau găinării ori s-au apucat de politică numai eu dragul meu te-aștept îngropată într-o stare
bum bum
hei el locuia departe foarte departe în moartea unui pescăruș eu eram cea care îi plimba moartea îi dădeam senin și stânci și scântei apoi am greșit și-am băut cu moartea lui un cocktail
aici nu ne va iubi nimeni
aici în orașul nostru ipotetic unde cuvintele fac din oameni minuni rolul tău este să-mi creezi panica pentru că tu poți poți fi reglatorul meu de sânge de circumvoluțiuni ține bine
maci
mi-am luat frica de gât și am speriat-o făceam mâncare pentru familia mea frumoasă tot mai frumoasă tot mai frumoasă da în ciuda limbilor boeme și a cârpacilor de zvonuri am luat-o de gât și s-a
bliț secundar
multă vreme am fost prizoniera unghiului trist iar această bucurie m-a întors cumva pe dos masa mea de scris e prea netedă scaunul prea înalt și scrumiera prea plină când un soare străin
