Poezie
planuri
1 min lectură·
Mediu
câmpul era azi ca o imprimantă
de ultimă generație
doi cocoși veseli și verzi
umblau prin ochii mei
ca și cum nu s-a întâmplat nimic
iar eu aveam planuri mari
cu câmpul acela
și cu zgomotul lui verde abrupt
aveam de gând să-l dezbrac
de toată splendoarea
și să-l iau acasă la mine
să-l pun covor în mijlocul camerei
să spun o rugăciune
în mijlocul sufletului
și să-l salvez de dăunători
dar nu s-a întâmplat nimic
pentru că nu era azi primăvara aceea
timpurie în care cocoșii
se trezeau foarte devreme
și anulau rațiunea
sau orice echilibru profetic
era doar o zi de toamnă
în care totul se liniștise
iar lumina ieșea dintr-o poantă
în trupul meu de femeie
cu norii în cap
(nu cu capul în nori)
iar câmpul era unul magnetic
003342
0