Poezie
S.O.S
1 min lectură·
Mediu
suntem într-o cameră întunecoasă a capului
într-un tablou din viitor în care ne pierdem
mințile
foamea și gura ta dezlănțuită
mă înconjoară ca un fort puternic
iar ochiul de aragaz
îți arde în inimă strălucește deasupra patului
ca un soare mecanizat
ținem lanțul de chei
la compromisul celor două lumi
care se caută zgomotos în chiar irișii noștri
lucioși
starea de sterilitate de afară sfidează creația
și toate monstruozitățile ei
asta e limita noastră
imposibilul
țesutul nervos care se-ntinde pe moarte
ca pielea mea absurdă peste pielea ta logică
invizibilul
concreșterea aia de lumină metodică
din unghiul căreia am putea exista într-o carte
suntem într-o cameră întunecoasă a capului
care iese din cușcă
și o pastilă efervescentă de clor
se luptă cu un singur microb prenatal -
FAȚA TA CARE DIN FAȚA MEA MUȘCĂ
003086
0