poemica secetei

nu putem muri nici macar cu radacinile smulse daca suntem iubiti; dragostea cerului pentru noi se masoara si asa, in metri cubi de apa de ploaie.
am citit cu mare atentie si admiratie 'poemicile', felicitari sincere!

mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. desigur, și pentru cuvinte.

Planteaza si uda. Nu conteaza locul. Radacinile vorbesc intre ele.

când ud un pom sau o plantă (în ultimul timp am avut norocul să plantez câțiva/câteva), de fiecare dată îmi revine în suflet speranța (patetică sau nu) că într-o buna zi va lăstări aracul...

poate că exagerez, dar haosul poate fi imaginat și verde.


mulțumesc pentru semnul despre a fi.

un sentiment asemănător am și eu adesea, diferența e că, desigur mai prozaic, în loc de ploaie, eu aștept o bere - sau poate mai multe. ploaia nu a funcționat. altfel, frumos, domnule.

ideea asta cu aracul care lăstărește este foarte faină.
ar merita o poezie.
și ideea rădăcinii care vorbește îmi place.

nu mă pot împăuna, Adrian, cu o idee care nu îmi aparține; de exemplu, ea apare la Tarkovsky, care și el a preluat-o din Biblie.



mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

pare mie sau una-i copacul uscat și cu totul altceva aracul?

pentru mine aracul este un instrument care nu a avut niciodată viață.
copacul din care a fost făcut, da.
la distincția asta mă refeream.

păi, diferența este (cred) aceea sesizată de Radu Ștefănescu (profit de ocazie pentru a-i mulțumi pentru semnul de lectură și a-i cere scuze că, neintenționat, l-am omis în precedentul răspuns): ploaie vs bere; aceasta, nu numai că este caracterizată de grade, dar manifestă inclusiv intensități: picurat vs gustat, stropit vs puțin băut, turnat (ploua zdravăn) vs turnat (a turna în el), găleată (plouă cu găleata) vs butoi (ca-ntr-un butoi), murat vs cherchelit, cer deschis vs mangă, cui vs rangă si (nu am pretenția ca am epuizat enumerarea), ceea ce ne interesează pe noi: cer deschis vs lemn.


dacă perechile de mai sus nu le vei găsi potrivite, m muțumesc a spune numai că acea care face diferența între cele enumerate este (nu întâmplător) rădăcina. rădăcina pătrată a oricărui lucru. înmulțirea cu sine însuși...

Pare o aluzie străvezie la starea de fapt, disimulat motivată de un "aspect" meteorologic."Car o rădăcină..", eșantionul trimite spre amploare, "am smuls-o, nu îmi amintesc de unde", amnezia originii ștampilează cu cerneală "simpatică". Nu sunt adeptul sloganului "cine are urechi de auzit...". "Caut o ploaie" -cu lampa lui Diogene, nu?

nu, cu lampa de pârlit porcul...