Poezie
Personal e un tren. Albastru./ Impersonal nu știu ce este./ Viața e un rapid roșu
3 min lectură·
Mediu
(victorie a nimicului 2)
am sperat să nu pot; uneori, cu ultimii bani – contrazicând instinctul –
cumpăr o carte; călătoresc prin ea; nici măcar nu mint spunând(u-mi)
că este ultima rudă în viață; desigur, în simplitatea acestei emoții, ești
clandestinul ce fumează pe culoar; scanând neîncetat aparița nașului;
căruia și mai tare i-ai prețui dispariția.
există meserii, Prietene, în care roșul obrajilor e simplă culoare politică;
sau altele în care, dacă nu acționezi cu precizia birocratului, formulele
de politețe devin inutile; ai putea trage semnalul de alarmă și coborî
sub oricare pod; unde să pescuiești la fel de clandestin; imposibil să nu
te întrebi ce rost are un protest în care ai fost și ai rămas singur.
nu, Prietene, nu despre literatură vorbesc, aceasta nu poate fi numită
meserie; încerc să îți explic conștiința ultimului; pentru că, vezi tu,
nu de la doctori am aflat că un ganglion, de exemplu, ar putea fi
comparat cu o portocală; pentru un meseriaș, acesta este un defect;
pentru artist este perfect; înțelegi, Prietene?! dacă ai sponsoriza
săli de așteptare pentru astfel de maladii, nu doar că te-aș vota, dar
i-aș convinge și pe alții.
de aceea nu sari la bătaie când ești prins; corectitudinea e un credit
luat fără garanție și fără girant; vei bea apă de la o altă cișmea; fără
să-ți pese câtuși de puțin de infinita satisfacție a bunului-gust; rânjești
sarcastic – ai știut dintotdeauna: călătoria întreruptă este dovada că
însuși Duh-ul te-a părăsit; fără El, prietene, viața e pur și simplu un
șir de dreptunghiuri ce se repetă până când ne este în cele din urmă
limpede că împreună călătorim, dar singuri săvărâșim Călătoria.
chiar și acum, când, învăluit în propriul fum, privești pe fereastră
locuri în care niciodată nu vei păși, dacă duhoarea ce persistă
dinspre wc ți-ar anula dorința de a ajunge, ai coborî în câmpul pârlogit,
în chiar inima nicăieriului, jurându-te pe roșul macilor că nu ai avut
de ales; nu peste chipul meu răvășit de nesomn ți-ai trecut palmele
dimineață; nu peste jugulara mea ți-a întârziat briciul dimineață; nu
vasului meu de toaletă hemoragia i-a înroșit porțelanul dimineață;
finalul mă obsedează: după ce scoți pronumele din tot ce s-a scris,
fii sincer, din tine ce rămâne?
adevărul ne-a întemnițat pe amândoi; pe tine, între oameni; pe mine
în singurătate; capricii, Prietene, capricii; ale imaginației și ale
inteligenței; ale a fi-ului ca un coridor cu două căi de acces; despre
acestea nici măcar revistele de poezie nu vor scrie; drama clandestinului
e desuetă; rece; mecanică; reală ca și cântecul roților; înțeleasă de
acari răpiți din anonimat de vinovății lipsite de solemnitate; de falsa
noblețe din privirea acelora care, oriunde ar merge, își cumpără
întotdeauna bilet.
crezi că doar pentru mine moartea-i dulce ca răcoarea serii după o zi
de vară +40 grade?
024.594
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 467
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “Personal e un tren. Albastru./ Impersonal nu știu ce este./ Viața e un rapid roșu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14072514/personal-e-un-tren-albastru-impersonal-nu-stiu-ce-este-viata-e-un-rapid-rosuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BMBMBodea Diana Mihaela✓O poezie buna, cu o ironie subtila si totusi amicala, fara dinti scrasnind si alte manifestari temperamentale. Mi-a placut foarte mult.
0
CSDistincție acordată
călătoria poetului prin viață. cromatica trenurilor și adevărul rostit cu o blândețe care taie în carne vie sunt punctele forte ale acestui poem. îmi mai place alternanța de la diplomație la verde-n față, face să te simți într-un ring de box în care pugiliștii ba se dansează între ei ba se căsăpesc.// fii sincer, din tine ce rămâne?// de obicei nu agreez poeziile dense însă aceasta este excepția. bine... clar că e chestie de gust sau gustibus. nu biletul e important, am înțeles. ci viteza și culoarea trenului. pe naș îl aruncăm pe geam. steluță pentru forța poetului de a scrie viața.
0