Poezie
în-tre-cer-e marele alb
2 min lectură·
Mediu
alergam printre urzici diluviene
verdele frunzelor era un ocean de rechini
nu mă temeam eram cel mai rapid înotător
de la noi din lume și din împrejurimi
mai păstrez și astăzi pe șemineu stilizata
barcă de gutapercă primită drept premiu
în anul I am luat premiul I
eram ușor mai ușor decât apa
nu înotam zburam numai oamenii
privindu-mă dând din mâini credeau
că înot
chiar se mirau de ce ei
atât de înalți de voinici și de experimentați
să înoate la fel de repede nu pot
în anul I barca era din gutapercă suflată
în aură
în anul II am luat premiul II
eram în creștere poate la fel ca ploaia
dar nu mai zburam mă împotriveam curentului
ca un pește tânăr cu solzii plesnind de sănătate
înotam în orice stil: fluture cometă constelații
înotam pe burtă sau pe spate
nu mă întrecea decât soarele
care era atât de bătrân încât mă păcălea
că stă pe loc
în anul II barca era din gutapercă suflată
în curcubeu
în anul III am luat premiul III
crescusem prea mult mai greu decât apa
orice vis orice sentiment mă trăgeau în adânc
dar experiența mă învățase să trăiesc
în retenție pe plin sau pe gol lucru deloc ușor
mi se puneau cârcei eram nevoit să înot
doar cu o mână sau cu un picior
sau numai expirându-mă oxidat
din anul III barca a fost și a rămas
din gutapercă
de atunci nu am mai concurat niciodată
(este inutil când ți se tulbură apele dimineților)
doar priveam de pe dig înotătorii
(cei mai mulți alții)
și spectatorii
(cei mai mulți aceiași)
în definitiv și gutaperca are avantajele ei
e dură impermeabilă poți trece râuri câte vrei
e drept te umilește că simulezi înotul
(și dacă asta ar fi totul:
trec peste tine pescăruși cabrați
fornăi neputincios nu poți să te înalți)
și-atunci ascuți căngi și ascuți harpoane
cu-o ură furibundă te-nverșunezi pe rame
alergând printre urzici diluviene
să îl răpui pe marele alb
01618
0
