Bodea Diana Mihaela

Sângele pe care l-am scuipat în seara asta fierbinte ca o lavă pornită din plămânii pământului a definitivat metastaza în care șădea comod o iubire aiurea căreia i-a mai fost dat să trăiască două

oamenii care nu trăiesc o poveste de dragoste și-o imaginează, așa cum fac și eu, poetizând dorințe, temeri, vise, lucruri în care cred care mi-ar plăcea să le văd, să le trăiesc undeva cândva

Până la el eu eram un șirag de perle albe și perle negre așezate succesiv una alba una neagră una alba una neagră un joc de echilibru yin-yang de moderație și de dorită înțelepciune râdeam și

e o poveste pe care doar eu pot să o spun totul are la bază o întâmplare întâmplătoare din categoria : tu de unde ai mai apărut? într-o dimineață un cer senin și nepăsător adică eu își admira

am visat și nu era vis că m-am întins pe spate să plutesc pe brațele mării să-mi schimb culoarea pileii odată cu fiecare val să-mi fac gândurile nisip aurit când am văzut că sunt cât

de la o vreme m-am lăsat în seama unui invizibil și trăiesc cu el pe bază de reciprocitate zâmbește, zâmbesc și eu, se încruntă, mă încrunt și eu vede soarele și cerul senin sau numai norii,

Într-o zi mi-a spus că mă va topi cu ... iar eu am început să plâng și să țip adică o să mă bagi într-un cuptor și-ai să-mi dai foc și am să mor?! Voiam să zic că te voi copleși cu ... am

ți-am dăruit un motiv de fericire într-o zi l-ai privit, l-ai analizat, te-ai bucurat preț de un ceas și cam asta a fost tot ți-am dăruit o clipă de uitare m-ai certat, mi-ai pus ochii pe

singurătatea, dacă nu e consecința unei bestialități, din fire sau dintr-un motiv prea uman, e posibilă doar în compania unor principii care servesc de prieteni, sfătuitori, de companie în orele

Omule drag, ți-aș zice prieten sau iubit, dar nu îmi ești nici una nici alta, ești doar un om dintr-un geam, dintr-o curiozitate de-a mea, când ți-am întins mână nu am făcut-o să te lovesc nici

Sincer, nu știu ce ți-e cu dragostea asta, dar mie mi-e și asta e iubirea nu se simte la comandă nu vine în suflet când vrem noi deși o chemăm cu voci răgușite de la atâta tutun și fluierat la

totul e greșit absurd încurcat nepotrivit ce frumos! undeva pe acolo scria bine ați venit în lumea mea! dacă prin ochii mei lumea pare ciudată de neînțeles cu frânturi de lumi și

când s-au întâlnit ea era o curvă și o vrăjitoare femeie malefică prostituată culcată cu tot satul proastă se vedea pe fața ei ceva rău în niciun caz nefericirea unor astfel de vorbe nu ceva

- nu te sperie singurătatea? nu înțeleg cum poți sta singură atâta timp - singurătatea înseamnă că îmi petrec timpul în compania mea și eu sunt singurul om cu care m-am însoțit în lungile mele

în fiecare dimineață degetele-mi vesele transformă pământul pe care calc în pian niște papuci iviți din firul ierbii își leagă șireturile în jurul picioarelor mele mergând până sus la

la întrebările mele simple răspunsurile pe care le primesc sunt mereu complicate prea complicate mie totul mi se pare simplu ești prietenul cuiva atunci ești lângă el/ea ești sincer

notă către ego: crede-mă mi-ar fi plăcut să fie adevărat sau să devină nopțile mele sut lungi ca acelea ale unui insomniac care nu obosește niciodată zilele mi le petrec amintindu-mi de

notă către sine: curvele întotdeauna se tem de hoți probabil de aceea și fac împreună cupluri cătrănite ele sunt primele care strigă hoțul nu de alta dar să nu le rateze eu fac ce vreau

responsabilitatea mea se rezumă simplu doar la răspunsul pe care mi-l dau la două întrebări, una despre fericire și alta despre ceea ce îmi doresc când îmi răspund la ele atunci lumea nu