Iubirile noastre reciproce, iubiri pulmonare
Sângele pe care l-am scuipat în seara asta fierbinte ca o lavă pornită din plămânii pământului a definitivat metastaza în care șădea comod o iubire aiurea căreia i-a mai fost dat să trăiască două
Amiază în care îl fumez pe Eliade
într-o cutie de lemn de trandafir fină, netedă, luciasă, cu capetele perfect îmbinate, s-au adunat, fără vreun efort din partea mea, momente ca vreascuri, ca lemne tăiate care aprind și întrețin
Până la el ... De la el ... (II)
oamenii care nu trăiesc o poveste de dragoste și-o imaginează, așa cum fac și eu, poetizând dorințe, temeri, vise, lucruri în care cred care mi-ar plăcea să le văd, să le trăiesc undeva cândva
Până la el ... De la el ...
Până la el eu eram un șirag de perle albe și perle negre așezate succesiv una alba una neagră una alba una neagră un joc de echilibru yin-yang de moderație și de dorită înțelepciune râdeam și
cum m-am îmblânzit eu
e o poveste pe care doar eu pot să o spun totul are la bază o întâmplare întâmplătoare din categoria : tu de unde ai mai apărut? într-o dimineață un cer senin și nepăsător adică eu își admira
Când n-am mai închis ochii
am visat și nu era vis că m-am întins pe spate să plutesc pe brațele mării să-mi schimb culoarea pileii odată cu fiecare val să-mi fac gândurile nisip aurit când am văzut că sunt cât
Și n-a fost vis
când m-am băgat la somn azi noapte am visat că mai dormea cineva în patul meu chiar comod și foarte relaxat că nimic nu mai era la locul lui nici măcar ibricul și cafeaua salvatoare lumina era
Neputință obiectivă
Într-o seară, pe când mâncam cireșe sub tei m-a întrebat puștiulică, Miron, (dacă era fată i-am fi zis Miruna) - Diana, de ce nu poți ocoli oamenii proști? m-a pufnit instant râsul și-odată cu
Nu știu de ce dar ...
de la o vreme m-am lăsat în seama unui invizibil și trăiesc cu el pe bază de reciprocitate zâmbește, zâmbesc și eu, se încruntă, mă încrunt și eu vede soarele și cerul senin sau numai norii,
Hei!
m-am trezit cu fața la destin ce mai destin! m-am uitat cu ochiii unui copil curios din piele până la os miros a parfum de frezii și iasomie am crescut ca un copac de magnolie cu o mie de
De ce plâng femeile
Într-o zi mi-a spus că mă va topi cu ... iar eu am început să plâng și să țip adică o să mă bagi într-un cuptor și-ai să-mi dai foc și am să mor?! Voiam să zic că te voi copleși cu ... am
Margină
îmi pierd capul îmi pierd și coloana vertebrală iar inima mea preia locul lor fără sfială mi-a spus zâmbind și furându-mi partea patului pe care dorm noaptea, conform obiceiului ce să-i mai zic
Totul e atat de simplu
ți-am dăruit un motiv de fericire într-o zi l-ai privit, l-ai analizat, te-ai bucurat preț de un ceas și cam asta a fost tot ți-am dăruit o clipă de uitare m-ai certat, mi-ai pus ochii pe
Specia Hopa-Miticilor
singurătatea, dacă nu e consecința unei bestialități, din fire sau dintr-un motiv prea uman, e posibilă doar în compania unor principii care servesc de prieteni, sfătuitori, de companie în orele
A fost ... n-a fost ... eternul bla bla
Omule drag, ți-aș zice prieten sau iubit, dar nu îmi ești nici una nici alta, ești doar un om dintr-un geam, dintr-o curiozitate de-a mea, când ți-am întins mână nu am făcut-o să te lovesc nici
Ce ți-e și cu dragostea asta
Sincer, nu știu ce ți-e cu dragostea asta, dar mie mi-e și asta e iubirea nu se simte la comandă nu vine în suflet când vrem noi deși o chemăm cu voci răgușite de la atâta tutun și fluierat la
Haos!
totul e greșit absurd încurcat nepotrivit ce frumos! undeva pe acolo scria bine ați venit în lumea mea! dacă prin ochii mei lumea pare ciudată de neînțeles cu frânturi de lumi și
XXI
când s-au întâlnit ea era o curvă și o vrăjitoare femeie malefică prostituată culcată cu tot satul proastă se vedea pe fața ei ceva rău în niciun caz nefericirea unor astfel de vorbe nu ceva
Până când ... până atunci ... singurătatea
- nu te sperie singurătatea? nu înțeleg cum poți sta singură atâta timp - singurătatea înseamnă că îmi petrec timpul în compania mea și eu sunt singurul om cu care m-am însoțit în lungile mele
pan-eu
în fiecare dimineață degetele-mi vesele transformă pământul pe care calc în pian niște papuci iviți din firul ierbii își leagă șireturile în jurul picioarelor mele mergând până sus la
Simplu nu e doar un cuvânt
la întrebările mele simple răspunsurile pe care le primesc sunt mereu complicate prea complicate mie totul mi se pare simplu ești prietenul cuiva atunci ești lângă el/ea ești sincer
Axion
notă către ego: crede-mă mi-ar fi plăcut să fie adevărat sau să devină nopțile mele sut lungi ca acelea ale unui insomniac care nu obosește niciodată zilele mi le petrec amintindu-mi de
Eu fac ce vreau
notă către sine: curvele întotdeauna se tem de hoți probabil de aceea și fac împreună cupluri cătrănite ele sunt primele care strigă hoțul nu de alta dar să nu le rateze eu fac ce vreau
Am un singur stăpân
responsabilitatea mea se rezumă simplu doar la răspunsul pe care mi-l dau la două întrebări, una despre fericire și alta despre ceea ce îmi doresc când îmi răspund la ele atunci lumea nu
