Poezie
Nu știu de ce dar ...
1 min lectură·
Mediu
de la o vreme m-am lăsat în seama unui invizibil
și trăiesc cu el pe bază de reciprocitate
zâmbește, zâmbesc și eu, se încruntă, mă încrunt și eu
vede soarele și cerul senin sau numai norii,
doar atât văd și eu
deși uneori, mărturisesc, cu un chip perfect nevinovat,
că mai trișez un pic și trag cu ochiul
să văd ce mai e și după ramele lui
iar ca să compensez actul de a trișa
mi-am pus urechi de cal
să aud doar atât ... vocea invizibilului
001817
0