Bodea Diana Mihaela

în marea de liniște singurul stil de înot practicat e pluta plutind cu ochii închiși ne-am ciocnit drept scuze și păreri de rău mi-ai zâmbit ți-am zâmbit și eu mi-ai propus să-mi

ca o mantie aluncând incet de pe trup lăsând un umăr gol o asimetrie voită de mult timp ridicată la rangul de lait-motiv sunt sărutările tale

Și nu-mi explic cum de majoritatea drepților și perfeților, a negreșitorilor (sic!) judecă strâmb și vice versa o fi oare pentru că și-au iubit imaginea mai mult decât și-au iubit semenii? sau

Versific liber, precum gândesc și simt, și iaca mai scriu una, tot fără să mint, despre așa zisul judecător social peren care îți taie aripile pe post de refren. mai rău decât să fie un străin

Nu înțeleg cimentul cuștile astea de 4 sau 8 etaje de unde nu poți simți nimic toamna în grădină fiecare pală de vânt e ca o pană pe chitară acorduri se pornesc din tot locul fiecare copac are

Libertatea supremă sperie de să cacă ființa umană pe ea în tot absolutul ei divin În toată splendoarea matricei pe care a dat-o omului după chipul și asemănarea sa cineva Cred că Dumnezeu,

Atât i-a trebuit luminii să ajungă la noi unii își priponesc ochii aidoma unor pistolari din timpuri mari s-a spus că unii oameni își priponesc ochii că nimic nu îi dezlipește nici chiar

Vindecare începe acolo și atunci când libertatea de a nu datora nimic nimănui se cristalizează în ... ciudat cum fiecare vindecare doare mai întâi, aproape ca atunci când ți-a fost făcută rana dar

Unele frunze când îngălbenesc se fac roșii Roșii ca focul sau ca obrajii unei îndrăgostite Și împodobesc, la întâmplare, un gard sau o casă Într-un fel ostentativ, Ostentativ ca orice e frumos și

filă albă de cristal scrisul tău ecou metal

toate problemele se termină acolo unde se sfârșește puterea de autoamăgire timpul petrecut în solitudine, în mijlocul mulțimii, purifică fără să pregătească, fără să muște te împiedici de

Toți fac planuri, au pretenții majoritatea nu prea mai trăiește motiv pentru care mă încearcă mereu un Doamne ferește cu linia se măsoară inteligența și totuși raportarea nu e fixă căci minimal

Nu ne prea mai place să trăim într-o lume așa de …, așa de … și așa de … încât … . Dar toți contribuim la crearea acestui chip care ne displace atât de mult și de care ne plângem cât e ziua de scurtă

undeva cândva bla bla ..... Și a testat-o pe biata fată și a testat-o și iar a testat-o ..... bla bla Acum evident că nimic nu e ușor și ți se rupe inima de la atâta conștiință zi

M-am întrebat adesea de ce unele cuvinte capătă cu timpul un sens peiorativ, cum ajung ele să se îmbogățească cu un astfel de sens. Acum o săptămână m-am oprit asupra cuvântului butic. În spațiul

Samuel Pufendorf a zis ”bărbatul nu domină prin natura lui el își dobândeșe drepturile asupra femeii prin liberul ei consimțământ sau printr-un război drept” Îmi place numai că nu înțeleg ce e