Poezie
T+
1 min lectură·
Mediu
toate problemele se termină acolo
unde se sfârșește puterea de autoamăgire
timpul petrecut în solitudine, în mijlocul mulțimii,
purifică fără să pregătească, fără să muște
te împiedici de piatră sau de om
observi diferența, simți mai bine esențialul
ticăie prin încăpere fumul de țigară
dar mie îmi miroase a căpșuni proaspete
treptat se destramă firul nopții
ziua îți gâdilă urechile cu melodia ta
timid renunți, lenea sufletească râde
e prima dată când atinge culmea de a fi virtute
tăcut, de data asta aproape mut
vii, revii, devii nu mai suportă niciun ordin
tu ești!
001.249
0