Bodea Diana Mihaela

fărâma de adevăr constă în găsirea unei complicități stăm împreună pe un gard și aruncăm cu corcodușe într-un copac încercând să țintim semnul făcut cu un ruj de-al meu pâsâim câței și-i deturnăm

azi-noapte, peste cer, până în zare se întindea o tăcută armată de nori ce mărșăluia încet, greoi spre o dimineață ce se anunța rece și înnăbușitoare vântul zile a mai risipit o parte din ei pe

Aștept și eu să vină un bărbat deștept Să mă țină strâns la piept Iară nu să mă tragă în piept Aștept și eu să vină un bărbat bogat Cu mai multă mobilă la cap Decât doar cu un pat Pentru

într-o zi m-am trezit râgâind și m-am scuzat opinii!

Ochii mei ca o acuarelă și o tempera o clipă de primavera imortalizată într-un om de catifea arată natura mea una din ursitoare mi-a dăruit să ofer și să caut pacea a doua mi-a oferit

Vino cu mine, știu exact unde mergem e și titlul unei antologii și singurele cuvinte pe care mi le-a spus el pătat de fericire, din cap până-n picioare, vor fi fost ani de aici înainte cu bune

Aș putea fi o bocitoare profesionistă uneori plâng atât de mult încăt nu mă pot opri în astfel de zile aș face bani buni la cel puțin 5-6 înmormântări mai lungi uite așa aș primi bani pentru

ploua încă afară când am plecat spre strada zâmbetului, singura stradă din oraș cu nume de felul acesta, acolo am un loc unde mai stau și scriu vis-à-vis e o grădină cu flori pe care o îngrijește

Nimic nu-i mai frumos la începuturile iubirii decât să-ți fie furate sărutările să fii tachinat cu sărutări pe furiș, pe neașteptate, pe dinți când râzi în hohote mai târziu nimic nu-i mai frumos

nu am să înțeleg niciodată de unde răsar înțelepții și teoreticienii suferinței cine le dă dreptul de a împroșca internetul cu mizeria lor până și Iisus a ales suferința de bună voie și a făcut-o

Bre, omule, bre dacă în culmea durerii sufletești a sfâșierii inimii și ființei tale interioare nu te pufnește râsul și urletul în același timp fără să îți dai seama pe moment care e mai puternic

Poate suntem prea moderni pentru binele nostru cândva femeile erau dulci, chiar și atunci când erau aspre, sau bărbații încă le vedeau așa ceva s-a schimbat și azi prea multe femei fug de

Îmi plac pițipoancele pentru că sunt superficiale Frate, ai banii pentru țoale, excursii și alte delicii de-ale vieții? Atunci e de bine Când nu mai sunt, pleacă și ea ca pasărea migratoare în

Aș vrea să fiu o balerină sa-ți dansez, seara-n surdină doar pe frunte și pe tâmple mintea-ți de ”eu” să se umple doar din inimă ți-aș evada cu papucii mei cei Prada aș porni, pe aorta

privind de pe fundul oceanului apa e un fel de cer lichid iar miile de creaturi luminoscente, stele translucide și vii există, deci, o feerie a nopții pe post de stare de veghe în pântecele